Iarna vrajbei bulgare

Protestsbg_17022013
Mii de bulgari au ieșit pe stradă în Sofia și în alte orașe din toată țara în februarie și martie 2013. Demonstrații au forțat întâi guvernul lui Boyko Borisov să demisioneze. (sursă: Wikipedia)

Acest articol a fost publicat în marție 2013, când bulgari au ieșit pe stradă pentru a protesta, provocați de la creșterea prețurilor de electricitate. L-am scris special pentru Q Magazine și îl public aici în versiunea de la saitul revistei române.

Pentru a treia săptămână consecutiv bulgarii mărşăluiesc în număr mare, în toată ţara, cerând puterea înapoi de la autorităţi.

Vladimir Mitev, jurnalist TEMA Magazine, una dintre cele mai importante publicaţii din presa centrală bulgară, creată după modelul revistei americane TIME, povesteşte, în exclusivitate pentru Q Magazine, cum au decurs protestele din ţara vecină şi care sunt cele mai mari nemulţumiri ale bulgarilor. Eliminarea mafiei de la conducerea ţării, eradicarea oligarhiei, dar şi o nouă Constituţie sunt doar câteva dintre dorinţele care îi ţin, încă, pe bulgari în stradă. Căderea Guvernului Borisov nu i-a întors pe oameni în casele lor, iar criza în care se află ţara nu cunoaşte încă nicio soluţie.

Anul acesta, pe 3 martie, a fost ziua naţională a Bulgariei şi cea de douăzeci şi una zi de proteste în toată ţara. Revolta care a început iniţial din cauza monopolului din domeniul distribuţiei de electricitate s-a transformat, în scurt timp, într-o gravă nemulţumire împotriva Guvernului primului-ministru Boyko Borisov, care a şi demisionat pe 20 februarie. În zilele următoare demonstranţii şi-au extins furia către toată clasa politică. Mulţi dintre aceştia au cerut reviziurea Constituţiei în sensul unor reguli noi ale jocului politic şi au fost chiar şi propuneri pentru o nouă ordine socială, care să fie bazată pe “altruism”. Alţi protestatari au avut cereri mai concrete: studenţii de la Universitatea din Sofia şi de la UNSS (cea mai mare universitate economică din Sofia) au cerut ca taxele de studiu să nu mai crească, doctorii au protestat împotriva deciziei Fondului Naţional de Asigurări de Sănătate de a asigura tratament şi intervenţii chirurgicale numai pentru un număr limitat de cazuri. Aceasta este, pe scurt, iarna bulgară.

“Două lumi, una dintre ele este inutilă”

Încă de pe 17 februarie mase de oameni începeau să ocupe centrele marilor oraşe. În Varna protestatarii au început să dea dovadă de rebeliune, revoltându-se împotriva primarului şi a holdingului cunoscut sub acronimul TIM. Se spune despre bulgari că sunt un popor calm şi răbdător atât timp cât drepturile le sunt respectate. Iată că în contextul evenimentelor recente oamenii şi-au manifestat dorinţa de schimbare, problemă pe care instituţiile statului încearscă deja să o rezolve.

Pe 24 februarie, în timp ce treceam cu aproape 30.000 de demonstranţi pe lângă imensele vitrine ale cafenelei de lux din cadrul Hotelului Bulgaria, care se afla chiar în inima capitalei, nu am putut evita să nu mă gândesc la faimosul vers al poetului de secol XX, Hristo Smirnenski, “Două lumi, una dintre ele este inutilă”. Înăuntru erau oameni liniştiţi, vorbind domol, dând impresia de preaplin. Unii poate că îşi mai aruncau privirile şi în stradă, unde era o cu totul altă lume. O mulţime de oameni dezamăgiţi, tineri şi bătrâni deopotrivă, mărşăluind.

În momentul în care Smirnenski a scris acele cuvinte, la începutul secolului XX, a trasat linia despărţitoare între lumea opulenţei şi lumea sărăciei din oraşe. Acum, cele două lumi care se află în conflict ar putea fi descrise ca fiind o lume a stăzii şi o lume a elitelor. În timp ce mergeam de-a lungul străzii dinspre biroul preşedintelui spre piaţa Vulturilor, se putea auzi strigându-se din când în când “Mafia” sau se puteau asculta în difuzoare, montate pe fondul unor camioane aflate în mişcare, cântece care instigau la revoltă. Unele dintre ele datează din perioada în care bulgarii s-au răzvrătit împotriva Imperiului Ottoman. Altele datau de la ultimul protest în masă al bulgarilor, în 1997, când pe fondul unei crize financiare oamenii şi-au pierdut economiile şi Guvernul de stânga de atunci a fost forţat să predea mandatul.

Mulţimea s-a oprit în sfârşit în Piaţa Vulturilor. În ultimii ani aceasta a devenit un punct de referinţă a multor proteste care au zguduit Capitala cum au fost cele împotriva sondării şi extracţiei gazelor de şist, a introducerii organismelor modificate genetic în culturile bulgare sau cele împotriva afacerilor care vizau tăierea mai multor păduri din ţară şi distrugerea naturii cu scopul de a oferi mai mult spaţiu pentru turişti şi construcţii.

În jurul pieţei, şi probabil câteva sute de metri în spate până aproape de Parlament, locul era împânzit de oameni. Mulţi dintre ei fluturau drapelul Bulgariei sau afişau pancarte pe care şi le făcuseră singuri pe care erau inscripţionate mesaje de genul: “Acesta nu e un protest, e un proces”, “Mulţumesc bulgarilor pentru că v-aţi trezit”,  “Bulgaria înainte de tot şi totul pentru Bulgaria”, “Gata cu influenţa mass-media şi a băncilor”.

Bulgarii au izbucnit, în sfârşit, pe străzi

După ani întregi în care au  supravieţuit cu cele mai mici salarii din Uniunea Europeană, când aproape săptămânal şi câteodată zilnic se naşte câte un scandal de corupţie, unde discursurile politice au o notă arogantă şi există o lipsă generală a dorinţei de a lupta împotriva neajunsurilor vieţii, bulgarii au izbucnit, în sfârşit, pe străzi. Picătura care a umplut paharul a fost majorarea preţului la electricitate pe timpul iernii. Oamenii au aflat că electricitatea pe care o consumaseră reprezenta doar o parte din factura pe care o aveau de plătit. În realitate cea mai mare parte a facturii era reprezentată de diferite taxe suplimentare pentru distribuţie şi energie verde. În unele facturi preţul electricităţii este de 40% din totalul sumei . Situaţia a devenit de nesuportat pentru mulţi dintre bulgari când, în ianuarie 2013, facturile au fost de două-trei ori mai mari decât cele din decembrie 2012.

Salariul minim în Bulgaria este de 155 de euro, în timp ce rata şomajului a ajuns, în ianuarie 2013, la 12,4%. În ultimele săptămâni mulţi protestatari au intervenit în direct la TV spunând că ei nu vor să muncească doar pentru a-şi plăti mâncarea şi curentul electric.

La începutul lunii februarie, clasa politică a fost pusă la încercare după ce mass-media au reamintit că din 1997 fiecare guvern a comis câte o necuviinţă în sectorul energetic pentru a acorda privilegii operatorilor privaţi punând o greutate imensă pe populaţie. Pe 19 februarie primul-ministru Borisov a promis că preţul electricităţii poate fi diminuat cu 8% şi că licenţa CEZ, una dintre companiile distribuitoare, va fi retrasă. Mai târziu în aceeaşi zi s-a produs ciocnirea între poliţie şi protestatari când unii dintre aceştia au fost bătuţi de către forţele de securitate. Vărsarea de sânge a fost folosită de Borisov drept ocazie formală de a demisiona.

Trebuie să amintesc că tot aceşti oamnei au fost cei care au sprijinit masiv partidul lui Borisov în 2009 din dorinţa de a aduce la putere pe cineva care să-i pedepsească pe politicienii care împreună cu oamenii de afaceri mafioţi se îmbogăţiseră excesiv în perioada de tranziţie, sărăcind foarte mult populaţia. Conform unui sondaj  de opinie publicat la mijlocul lui februarie cele patru partide care au destul suport pentru a intra în Parlament (alegerile parlamentare vor avea loc pe 12 mai 2013) vor fi susţinute de numai 54,5% din populaţie. În acest context al neîncrederii oamenilor în vechile structuri politice, liderii protestatarilor sunt cei care vor avea misiunea de a reînnoi clasa politică şi de a garanta legitimitatea sistemului politic.

“Noua Constituţie ar trebui să le umple direct frigiderele”

În ultimii ani a devenit o banalitate ca fiecare partid să aibă un cerc de companii favorite care să aibă anumite beneficii atâta timp cât partidul respectiv este la putere. Mai multe voci din media naţionale se întreabă dacă alegerea politică a bulgarilor se rezumă la mafia de dreapta sau de stânga. Protestatarii încearcă să schimbe această stare creând consilii sociale în mai multe instituţii guvernamentale şi cerând 50% din puterea de decizie. Aceştia vor să mai schimbe şi legile electrorale pentru ca majoritatea să aibă o voce mai puternică. Alte cereri se referă la eliminarea imunităţii guvernanţilor şi a reprezentanţilor sistemului judiciar.

Pentru că noţiunea de poilitician este atât de discreditată în ochii oamenilor există speranţa că, dacă puterea va fi mai deschisă spre controlul cetăţenilor, politicienii ar putea deveni mai responsabili. Dar există şi temerea că, odată cu schimbarea regulilor actuale ale jocului politic, oligarhia ar putea deveni şi mai puternică şi ar putea să cumpere mai uşor loialitatea diferitelor centre de putere.

“Paradoxul este că tot acest efort este orientat spre a schimba o democraţie de faţadă cu adevărata democraţie, unde puterea va sta direct în mâna cetăţeanului. Dar oamenii nu au nici cea mai mică idee cum să o folosească. Spun că vor alegeri fără partide. Dar în spatele candidaţilor este nevoie de un efort organizat pentru a se obţine suportul lor public, nu-i aşa? Protestatarii vor o nouă Constituţie. Dar, pentru Dumnezeu, aceasta ar trebui să fie ceva care să le umple direct figiderele. Există posibilitatea alegerilor generale, dar să nu uităm că şi primarii, care sunt un fel de baroni locali, sunt aleşi tot prin alegeri generale” a declarat un faimos comentator politic, Lubsoslava Rousseva, pentru TEMA Magazine.

“Suntem cu toţii de aceeaşi parte a baricadei”

Relatările TV de la protestele naţionale din 3 martie arată aceeaşi protestatari care rămân constanţi în acţiunea lor din stradă. Pentru tineri aceasta este expresia lipsei locurilor de muncă şi a unui venit decent, care doare foarte mult. Alţii, mai naţionalişti, dezvoltă o revoltă împotriva celor care trădează interesele naţionale. Pentru unii protestatari soluţia pentru eradicarea monopolurilor este naţionalizarea respectivelor companii.

Dintr-o dată această societate care a ignorant politica ani buni s-a politizat. În cafenele, în mijloacele de transport în comun, chiar şi pe reţelele de socializare se discută numai despre proteste. Oamenii au sentimentul unui dezgust continuu, acel “nu se va schimba nimic”, sunt sceptici că aceste proteste ar putea conduce la un control al oligarhiei, dar câţiva dintre ei mai cred şi în minuni.

Într-o zi, când am mers cu taxiul până la Rousse, un oraş aflat la 70 de km sud de Bucureşti, şoferul mi-a spus referitor la proteste: “Oamenii realizează din ce în ce mai mult că noi suntem un tot, o singură voce. Nu suntem divizaţi de partide. Suntem cu toţii de aceeaşi parte a baricadei”. Acesta ar putea fi un semn bun în contextul incertitudinii care nu ne permite, deocamdată, să vedem ce va urma după această iarnă bulgară.

Citește articolul și în limba bulgară!

Sursă: Q Magazine

Advertisements

Author: Vladimir Mitev

Жител на град Русе. Румъноговорящ. Locuitor orașului Ruse. Vorbitor de limba română.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s