Comunismul din România înțeles ca test аl credinței

juliette_andras_visky_theatre_rousse_front_700
Premiera piesei “Julieta” în Ruse a fost la 13 septembrie 2016 (foto: Vladimir Mitev)

Premiera piesei ”Julieta”, scrisă de ungurul român András Visky, a prezentat publicului din orașul Ruse o poveste modernă despre suferință, religie și iubire

Vladimir Mitev

Scena teatrală din Ruse are un mare avantaj vizavi de cele din alte orașe ale Bulgariei. Ea se deschide cu ușurința pentru actorii și dramaturgii români. În începutul verii în orașul dunarean, legat cu România prin Podul prieteniei, au jucat actorii de la teatrele bucureștene ”Odeon” și ”Masca”. Prima piesă pentru noua stagiune din nou a fost legată de  România. De data această autorul ei este de etnie maghiară – András Visky.

”Julieta” povestea unor adevărate încercări la care a fost supusă familia lui Visky la sfârșitul anilor 50 din România. Tatăl lui, care era preot catolic, a fost condamnat la închisoare de conducerea comunistă, pentru că era considerat o amenințare pentru regim. În 1959, când  András avea numai doi ani, mama lui împreuna cu cei şapte copii a fost deportată. A fost trimisă într-un lagăr de muncă din câmpia Baraganului, unde ani de zile familia a trăit izolată de lume, împreună cu alți oameni, pe care puterea de la București îi consideră periculoși. În centrul piesei stă evlavia puternică a Julietei, iubirea ei către soțul ei și copiii, marile ei efoturi de a învinge suferințele, la  care familia a era supusă.

”Acesta e teatrul modern! Am văzut piesă la repeteţia generală și mi-a plăcut mult!”, a spus András Visky câtevă minute înainte de premieră din 13 septembrie 2016. La conferinţa de presă, cu  câtevă ore mai devreme, dramaturgul român, născut în Târgu Mureș, a lăudat echipa bulgară, care a pregătit spectacolul pentru  scena teatrului din orașul Ruse. ”Chiar dacă nu știu bulgară, am înțeles tot, ce spuneau și prezentau cele trei actrițe”, a subliniat Visky și a dat ca exempli modul lor de a se mișca pe scena, horeografia și mijloacele nonverbale.

Regizorul Boian Ivanov, care a studiat la Academia Națională de Artă Teatrală și de Film din Sofia și la Înalta Școală de Muzică și de Arte de Scenă din Frankfurt pe Mein (Germania) a pus piesa la teatrul din Ruse, hotărând că  personajul principal să fie interpretat de trei actriţe – Petia Venelinova, Ralița Konstantinova și Iasena Gospodinova. Pe pereţii improvizaţi, care formau fundalul scenei, se projectau imagini video, care prezentau asociațiile și gândurile din mintea Julietei. Obiectele de pe scena reprezentau  nişte metafore. Rochia neagră reprezenta gândurile despre moarte și despre dezparțirea Julietei de viața. Valiza era un simbol al poverii ei, legată de identitea ei culturală, de trecutul, de  aminitirile și de apropriații ei.

Lumea lagărului testează până la limită reperele mamei. Ea literalmente locuiește în nimic. N-are legatură cu reperele pe care era bazată viața ei înainte de a se fi prăbuşit – Dumnezeu și soțul. Julietă încearcă cu un mare efort să umple vidul în care se află,  comunicând în gând cu aceste figuri. Tenacitatea și fidelitatea ei reprezintă  esența mesajului fiului ei către publicul din orașul Ruse.

”Personajul principal e mama autorului. Evenimentele, care sunt descrise în piesă, sunt reale. În mare măsură am încercat în interpretarea mea să nu mă ocup de regimul totalitar, ci mai mult cu soarta omului, care fără vreun verdict este scos în afara societăţii… Unul din punctele de vedere care m-au provocat să mă ocup de acest text a fost tema refugiaţilor. Când am început să lucrăm cu Elița Georgieva (pictorul piesei) asupra imaginea personajelor din piesa, punctul de bază al muncii noastre cu actrițele a fost cum un om care are credință în lucrurile adevărate  – în Dumnezeul său, în iubirea sa către omul cel mai apropriat, în iubirea către copii – reacționează cu demnitate, fără răzbunare și fără condamnare”, a povestit la întâlnirea sa cu jurnaliștii regizorul Boian Ivanov.

dscf3666
Autorul piesei András Visky (foto: Vladimir Mitev)

Autorul piesei András Visky însuși e marcat de  suferința mamei sale, dar și de sentimentul că e un marginal – pe care l-a avut într-o mare parte din viaţa lui. Se știe că înainte 1989 dramaturgul, născut în România, n-a avut dreptul să lucreze în sfera culturii. După venirea democraţiei Visky devine unul dintre autorii de baza la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj – o instituție teatrală, la care se joacă piese în limba maghiară.

Autorul are înțelegerea clară despre misiunea  teatrului oriunde în lume: ”Teatrul va pierde identitatea sa, dacă îşi va pierde însuşirea de a crea catarzisul  în societate. Dacă teatrul nu e militant din punct de vedere social, dacă el nu pune întrebări societății, el deja nu e interesant.”

În ”Julieta” Visky descrie o situația dramatică, în care este clar care e poziția umană. Întrebat de  autorul blogului ”Podul prieteniei” dacă astăzi este posibil atât de uşor şi de clar să fie determinată poziția umană vizavi de întrebările sociale și politice din România și Ungaria, el a răspuns:

”Astăzi cultura vestică se reformulează – inclusiv în orașul Ruse… Știți bine că în timpurile de azi există o mișcare nouă spre dictatură. Și noi nu putem determina dacă ea vine din afară sau dinăuntru. Eu cred că vine dinăuntru… Cel mai pozitiv lucru, care a fost scris pentru mine, este că povestesc povestea umană din România. Teatrul e felul de povestire a acestei poveşti… Dar dacă vorbim de o reformulare a Occidentului, oare cultură vestică e cultura creștinității? Dacă sfârșitul culturii vestice înseamnă şi sfârșitul creștinității? Aceste întrebări sunt foarte  serioase. Noi toţi călătorim în Europa de Vest. Vedem că acolo nu există spiritualitate. UE se definește prin euro. Rolul credinței pentru mișcările culturale din UE e ceva foarte  important. Aşteptările mele sunt că în acest sens Europa de Est va deveni tot mai importantă.”

Dar cele mai importante pentru Visky, cu siguranţă, rămân iubirea pentru mama lui şi trauma din anii copilariei fragede, care au devenit baza pentru multe dintre piesele sale. Astăzi el o descoperă pe mama lui oriunde s-ar afla în lume: ”De când am pierdut-o pe mama, am mame oriunde în lume de vârste diferite”

În noua stagiune teatrală şi spectatorii din Ruse vor avea şansa deosebită să o cunoască.

Citește și în limba bulgară!

 

 

 

 

Advertisements

Author: Vladimir Mitev

Жител на град Русе. Румъноговорящ. Locuitor orașului Ruse. Vorbitor de limba română.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s