Manifestări de rezistență în societatea bulgară, provocate de Primăvara de la Praga și de eșecul ei

bridge-valtava-700x350
Praga (foto: Pixabay, CC0)

Despre ecourile bulgare ale spiritului reformist al anilor `60 şi ale Primaverii de la Praga

Iskra Baeva

Acest articol a fost publicat pe 21 august 2018 pe site-ul revistei române Timpul. 

Acțiunea reformistă a Partidului Comunist Cehoslovac din 1968 a cutremurat toate țările socialiste europene. Asta s-a întâmplat nu atât prin încercarea de democratizare, cât prin întreruperea ei drastică de trupele Tratatului de la Varșovia pe 21 august.

Toate acestea – reformele din Cehoslovacia, discutarea lor cu îngrijorare de către liderii țărilor socialiste, susținerea tacită, pe care cehii și slovacii o primesc în contactele lor cu cetățenii din Europa de Est – provoacă o schimbare în atitudinile sociale în întregul Bloc estic. De fapt, așa-numitele evenimente cehoslovace trezesc potențialul protestatar care exista încă în anii ’40, dar care a fost sufocat de represiunile în timpul „stalinismului pur” (sfârșitul anilor ’40 și începutul anilor ’50).

Atitudinile sociale din Bulgaria diferă de acelea din celelalte țări socialiste în Europa, înainte de toate cu rusofilia poporului, născută de eliberarea Bulgariei de către Rusia prin Războiul din 1877-1878. Ea îi ajută pe comuniști să-și consolideze mai ușor poziția de forță aflată la putere. Rezistența împotriva lor e mai slabă, iar din cauza apartenenței Bulgariei la Pactul Tripartit, fiecare adversar poate fi acuzat cu ușurință de vederi profasciste.

Reverberații ale Primăverii de la Praga

Revoluția ungară din 1956 trezește pentru scurt timp atitudinile opoziționiste, dar noul val represiv le suprimă repede. Lucrurile încep să se schimbe abia în anii ’60, când atenuarea Războiului Rece provoacă o liberalizare și în politica internă, iar dificultățile economice îi fac pe guvernanți să se gândească la schimbări. Aceste împrejurări, care au provocat Primăvara de la Praga în 1968, acționează și în Bulgaria, unde apar voci critice — atât între comuniști, cât și în societate.

Cum arată noul potențial critic creat în Bulgaria în anii ’60, stimulat de evenimentele din 1968?

Primele opinii critice, prin tradiție, sunt exprimate de oameni care sunt legați de partidul la conducere, Partidul Comunist Bulgar. Pe 1 iunie 1960, șapte participanți la rezistența antifascistă din anii războiului adresează o scrisoare Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar, în care critică ascuțit regimul lui Todor Jivkov. Ei se numesc pe sine comuniști-democrați și declară că în locul socialismului adevărat, în Bulgaria muncitorii și țăranii sunt supuși exploatării de „socialismul birocratic de stat”, care se bazează pe „constrângerea administrativă” a „a dictatului necontrolat aplicat de o mână de oameni, al puterii personale”. Încă la începutul anului 1961, cei șapte din „Grupul lui Kufargiev” cum este numit grupul, după numele membrului lui de cel mai înalt rang, sunt declarați „revizioniști-fracționari”, acuzați de legături cu serviciile secrete ale Iugoslaviei și deportați în diferite colțuri îndepărtate din țară – regiunile Dobrici și Ruse.

Cea mai vestită acțiune împotriva sistemului din această perioadă este încercarea de lovitură de stat organizată la sfârșitul lui 1964 și începutul lui 1965 de grupul fostului comandant de partizani și membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar, Ivan Todorov-Gorunia. El creează o rețea de peste o sută de ofițeri, în care intră și general-maiorul Tsviatko Anev — comandantul Sofiei. Ei își asumă scopul politic să-l dea jos de la putere pe Todor Jivkov, dar sunt descoperiți repede și arestați, iar Gorunia se sinucide.

Ceea ce este caracteristic pentru această manifestare de nemulțumire este că ea se realizează de pe poziții pro-China, iar Jivkov este declarat un oportunist care trădează ideile socialismului în favoarea „imperialismului american”.

Complotiștii sunt condamnați politic și juridic de la 8 până la 15 ani de închisoare, dar nu după mult timp sunt amnistiați. Ceilalți sunt demiși din toate posturile și internați. Scopul de bază al puterii este ca totul să rămână în secret de societate. Cu toate astea, nemulțumirea în rândurile comuniștilor vechi, participanți la rezistența antifascistă (așa-numiții luptători activi) crește în continuare din cauza decalajului între ideile pentru care ei au luptat și realitățile socialismului de stat de tip sovietic.

În 1968, Primăvara de la Praga trezește un alt tip de nemulțumire. Ea nu mai este legată de Partidul Comunist Bulgar, ci vine din partea tinerilor bulgari, crescuți în sistem și care îl critică în comparație cu Occidentul contemporan cu ei.

Protestele pregătesc pregătească atmosfera socială pentru disidență

Noul val de gândire liberă vine în Bulgaria cu al IX-lea Festival Mondial al Tineretului și al Studenților (28 iulie-6 august 1968). Tinerii bulgari așteaptă cu emoții participarea The Beatles. O astfel de vizită pare prea curajoasă pentru autoritățile bulgare, care o împiedică. Însă unele formații rock precum Sirius din Ungaria, Framus Five din Cehoslovacia, Elipsele din Iugoslavia, Spiders din Germania de Vest prezintă concerte la Sofia și asta provoacă un mare entuziasm în rândurile tineretului. Spiritul libertății se transferă de la muzică la haine, păr, bărbi și ținută.

Catalizatorul nemulțumirii tineretului bulgar, fără îndoială, este evenimentul din data de cotitură 21 august, când două regimente bulgare care făceau parte din trupele Tratatului de la Varșovia au invadat Cehoslovacia.

Cea mai marcantă acțiune de protest contra intervenției este acțiunea celor trei studenți la istorie de la Universitatea din Sofia – Eduard Ghenov, Valentin Radev și Alexandâr Dimitrov. La începutul lui septembrie, ei pregătesc 200 de manifeste cu textul „Afară trupele marionetei Jivkov din Republica Socialistă Cehoslovacia!”, pe care le distribuie în cutiile poștale din Sofia și Plovdiv. În mijlocul lui octombrie, ei încearcă să repete acțiunea; de data aceasta textele arată solidaritate cu acțiunea disidenților sovietici: „Cinci comuniști sovietici au demonstrat în Piața Roșie, tu ce faci?” și „Cinci cetățeni sovietici care au exprimat solidaritate cu Republica Socialistă Cehoslovacia au primit pedepse grele. Oameni, fiți vigilenți!”. Aici acțiunea se încheie, pentru că cei trei sunt arestați, iar în 1969 sunt condamnați la închisoare (de la un an și două luni, până la trei ani). Din nou la Facultatea de Istorie a Universității din Sofia, în septembrie, profesorul de istorie contemporană, Hristo Nestorov, declară în fața studenților de la fără frecvență că intervenția este inacceptabilă. El este fost partizan, dar asta nu-l salvează de excludere din Partidul Comunist Bulgar. Puțin mai târziu, această excludere va fi revocată, dar asta se va întâmpla numai după intervenția Liudmilei Jivkova – fiica lui Todor Jivkov și fostă studentă a facultății.

Activitatea grupului lui Petăr Boiagiev și Alfred Foscolo (cu tată francez) este puțin mai diferită. Ei pregăteau manifeste încă în 1966 în legătură cu al IX-lea Congres al Partidului Comunist Bulgar, cer „libertate, egalitate și independență națională” și ieșirea din Tratatul de la Varșovia. Atunci scapă ușor, dar pe 15 august 1968, mai întâi Boiagiev, iar apoi și Foscolo, și prietenii lor sunt arestați și condamnați la diferite pedepse cu închisoarea; în total, cei patru condamnați stau în detenție 21 de ani. După care emigrează.

În orașul de pe malul Dunării, Ruse, un grup de protest este format de fiul unui vestit anarhist, Germinal Civicov, și de marinarul Liubomir Sobagiev. În 1969, ei sunt arestați pentru difuzarea de manifeste considerate „afirmări defăimătoare împotriva puterii populare”. În spatele acestei formulări se ascunde condamnarea ocupației Cehoslovaciei, a „burgheziei roșii”, a celor privilegiați, a celor așa-numiți luptători activi și a lipsei libertăților democratice. Ei sunt condamnați la pedepse între trei și cinci ani de închisoare.

În 1968, sunt organizate proteste în orașele Vidin (G. Maltezos), Kazanlâk (Metodi Tașev), Razgrad (I. Markov), Dimitrovagrad (M. Celebiev), Lom (E. Traicov). Au în comun faptul că nemulțumirea este exprimată de tineri care critică așa-numitului socialism real, în principal de pe poziții de stânga, pentru că nu corespunde ideilor de libertate și egalitate. Toți protestatarii sunt arestați și judecați, anulând înființarea unei mișcări disidente în Bulgaria. Însă, fără îndoială, aceste acțiuni de protest încep să pregătească atmosfera socială pentru disidență.

Citeşte în limba bulgară!

Advertisements

Author: Vladimir Mitev

Жител на град Русе. Румъноговорящ. Locuitor orașului Ruse. Vorbitor de limba română.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s