Doctorii ştiinţelor de partid

thought-700x350
S-a stins lumina învăţământului? (foto: Pixabay, CC0)

Cum fiecare nivel de conducere, urcat de o ministra tănâră, devenea merit ştiinţific şi de ce educaţia românească nu mai e ascensor social, ci funcţie de ”meritele” politice

Dan Ungureanu

Acest articol a fost publicat pe 16 septembrie 2018 pe secţia românească a site-ului Baricada.

A început școala.

Voi încerca să arăt, în rândurile de mai jos, că școala și-a pierdut rolul de ascensor social și de pârghie meritocratică în România.

Diplomele au doar o valoare de decor.

Secretarii de stat își susțin doctoratele în drept și în economie cu ușile închise, ca jurnaliștii să nu le mai poată citi, nici măcar în timpul susținerii – care nu mai e publică.

Iar la Biblioteca Națională dispar pur și simplu doctoratele pe care le are în depozit legal, ca să nu poată fi demonstrate plagiatele. Ziaristei Emilia Șercan i s-a spus că doctoratul dispărut a ajuns prin împrumutul interbibliotecar la altă bibliotecă; personal nu exclud că a fost distrusă – trăiesc în România de ceva vreme. Emilia Șercan e autoarea cărții Fabrica de doctorate sau Cum se surpă fudamentele unei nații.

Dar să revenim :

Bogații și puternicii din România își fac studiile pe măsură ce avansează în putere politică și avere.

Să luăm, între zeci de alte exemple, o fostă ministră a muncii, Claudia Boghicevici:

Ia să vedem un curriculum real de ministru din România :

Claudia Boghicevici

1995-2000 învățătoare și simultan face, cică, și Facultatea de Științe Economice.

2000-2002 e pusă politic, la numai 25 de ani, auditor public intern la direcția de asistență socială și protecția copilului, Arad.

2002-2003 e avansată inspector la direcția generală și protecția copilului,

și face un master în științe economice despre managementul firmei.

apoi între 2003-2005 e promovată șef serviciu financiar-contabil, Și simultan face un master în drept administrativ și statutul funcționarului public.

2005-2008 e director general adjunct la aceeași direcție generală, (la frageda vîrstă de 30 de ani) și setea de învățătură nu i se stinge, și face un curs de expert contabil.

din 2008 e deputat, și deci se înscrie în doctorat în ”finanțarea externă a serviciilor publice specializate în protecția drepturilor copilului”. Și mai studiază, ca deputat, între 2009 – 2010 face un master în Relații internaționale și diplomație la Universitatea Titu Maiorescu, și își ia și o diplomă de ”Înalți funcționari publici” de la Agenția Națională a funcționarilor publici, în 2010.

După aia a fost o tură, scurt așa, ministră a muncii.

Așa își fac studiile politicienii, din mers. Ești inspector la Direcția de asistență socială? Ai dreptul la un master. Ești deputată? Ai dreptul la încă un master și un doctorat.

Sunt foarte curios cîți colegi au cunoscut-o sau măcar au văzut-o pe cînd era studentă.

Fostul ministru de interne, Traian Igaș, a șters din CV anii în care și-a făcut studiile, ca să nu se vadă că le-a făcut în timp ce avansa politic și fiindcă avansa politic.

În România, aleșii locali sau naționali își fac studiile din mers, intimidând sau cooptând rectori și decani de universități.

E legendar, și nu voi mai da trimiteri, doctoratul fictiv în chimie al Elenei Ceaușescu. În Valahia de mucava așa-zis democrată, azi sunt cu zecile cei care au doctorate fictive.

Scandalul doctoratelor plagiate e, totuși, neimportant, și ascunde un scandal mai mare: acela al doctoratelor banale, plate, puerile, fără nici un element de noutate.

Copiii politicienilor unde merg la școală?

Școala are doar valoare de decor. Politicienii și bogătașii își dau copiii la școli scumpe.

Ceea ce face ca micuța lor lume închisă să se închidă și mai tare.

Fiul secretarului de stat X va fi și el secretar de stat ca tac-su, dar va fi mai îngăduitor cu fostul său coleg de bancă, fiul omului de afaceri Y, devenit și el rege al șoselelor.

Secretarii de stat și miniștri sînt liniștiți.

Când școala costă 15000 de euro pe an, ca Școala Britanică din București, , izolarea dintre săraci și bogați este completă; ca Școala Anastasia Popescu 3950 euro pe an; ca la Școala Aletheea din București, 7300 euro pe an, clasele V-VIII; ca La Școala Internațională Americană, 20 000 euro pe an la ultima clasă de liceu.

Articolul de mai jos cuprinde o listă destul de cuprinzătoare, deși nu recentă, a tarifelor școlilor private din România :

http://www.bucurestifm.ro/2015/09/14/cum-functioneza-si-cat-costa-invatamantul-privat-din-romania/

Elevul care plătește 700 de euro pe lună are numeroase avantaje. Nu îl mai aude pe colegul său din familie săracă povestind cât de epuizată e mă-sa în fabrică.

Sau că taică-su a așteptat opt ore la urgențe, la spital, cu coasta ruptă. Sau că sora lui, studentă la medicină în anul I, își plătește taxele din videochat. Fiindcă prostimea măruntă își va trimite copiii la alte școli. Cei mai bogați unu la mie dintre români, cei care dețin tot ce e de deținut, trag ușa după ei. Locuiesc în vile ascunse de ziduri înalte și de perdele de brazi.

Copiii erau veriga slabă. Copiii mergeau la școala de cartier și întîlneau copii care nu erau la fel de bogați ca și ei.

S-a terminat. Școlile bune s-au închis. Au rămas afară copiii care nu au părinți printre cei mai bogați unu la mie.

Eșecul școlii ca ascensor social și motor al meritocrației

Școala a încetat să mai fie un ascensor social. România nu e o meritocrație. Politicienii își fac studiile din mers. Își fac facultatea în timp ce sunt consilieri municipali, își fac masteratul și doctoratul pe când sunt secretari de stat, șefi de cabinet. Diploma universitară nu mai încununează studii, ci vine ca un apanaj al poziției de putere.

Școala de elită ce înseamnă? Înseamnă o școală scumpă pe care și-o permit fiii celor bogați și puternici.

Fiindcă excelența școlară nu are nici o importanță. Meritocrația e sistemul politic în care clasa politică își cooptează ca înalți funcționari pe cei care fuseseră studenți excelenți. România meritocrație nu este.

Dreapta din România e elitistă. În elite se intră prin cooptare, nu prin excelență academică. Iar stînga nu există, PSD-ul e un partid clientelar oriental.

Prostimea analfabetă din mass-media românești mereu ne flutură sub nas modelul educației finlandeze.

Modelul Finlandei de care m-am îngrețoșat

Ce diferă între Finlanda și Valahia de mucava ?

1) nu există școli private în Finlanda. Politicienii finlandezi nu-și pot da copiii la școli private pentru bogătași și să ignore subfinanțarea și sărăcia școlilor de stat.

2) diferența dintre salariile mici și mari e de 1 la 3 în Finlanda, nu de 1 la 7 ca în România.

3) Finlanda e o țară democratică, egalitară, nu una autoritară ca România. Singurele țări în care mai există scandaluri pe bandă rulantă cu doctorate plagiate sunt Rusia și Bielorusia.

Ceea ce încearcă reacționarii de dreapta să ne bage pe nas e că există sisteme de învățământ bune și sisteme proaste. Și că există rețete și metode prin care poți schimba învățămîntul.

Sistemul de învățământ e doar un simptom al sănătății societății și al lumii politice. Când diferența de salarii e de 1 la 7, fiii bogaților nu mai merg la aceleași școli cu fiii săracilor.

Rata urbanizării din Finlanda e de 84%. Practic toată lumea stă la oraș. În România e de abia 54%.

https://en.wikipedia.org/wiki/European_countries_by_percentage_of_urban_population

Diferența de PIB per capita n-are nici o importanță. Și SUA sînt bogate. Însă există acolo un cult imens pentru 𝑗𝑜𝑐𝑘𝑠 , băieții sportivi, și un dispreț stigmatizant pentru 𝑛𝑒𝑟𝑑𝑠, tocilari.

Valorile societății americane sînt profund toxice și greșite.

Elitele academice, științifice, tehnice și financiare din America sînt formate din indieni și chinezi, popoare cu dispreț pentru sport și un cult pentru educație.

Școlile finlandeze nu pot fi un model pentru școlile din România. Din start, în România 48% dintre elevi sunt la țară.

(Calculat după https://a1.ro/news/social/cati-copii-sunt-in-romania-2018-cati-traiesc-in-mediul-urban-rural-id796927.html) În rest, la oraș, valorile românilor sunt diferite de valorile finlandezilor.

Învățământul e oglinda societății

Învățământul nu există izolat, ci în cadrul valorilor generale ale societății.

Copiii învață că învățătura le va aduce fie bani, fie recunoaștere publică, fie ascensiune socială.

Dacă banii se fac pe pile politice, iar ascensiunea socială se face tot politic, când recunoașterea publică a unui intelectual nu mai depinde de expertiza sa în domeniul său de specialitate, ci de graba entuziastă cu care își manifestă convingerile politice conservator-libertariene (sic), atunci educația nu mai are rosturile ei vechi.

Ce e o meritocrație ?

O țară în care clasa politică selectează ca funcționari publici oameni educați.

E o țară în care criteriile de selecție din școală și facultate (relativ obiective) sînt folosite în continuare și de clasa politică pentru a selecta eșalonul doi, eșalonul funcționarilor publici.

România nu e o meritocrație. Dreapta e elitistă (elitele sunt un grup în care se intră prin cooptare, nu prin merit) ; stânga nu există, PSD-ul e o chestie clientelară.

De ce să înveți?

Există în sociologie un concept important, conceptul de anomie, al lui Robert Merton. El observă un conflict între valorile declarate ale societății și funcționarea ei reală. Vedem că în România analfabeți violenți sunt bogați și puternici. N-o vedem doar noi, o văd și copiii. Care își dau seama că școala nu-i mai duce nicăieri.

”Omul politic român e imbecil, barbar și anticultural. Cine ar fi dispus să nu mă creadă, să binevoiască a urmări discursurile parlamentare sau să citească articolele oamenilor noștri politici, Cum să ceri simpatie pentru artă și cultură (și educație, n.n.) unor oameni care nu sunt în stare să închege o frază ? /…/ Ajunge să asculți doi vorbitori în Camera deputaților… Nouăzeci și cinci la sută dintre reprezentanții națiunii nu sunt capabili să închege măcar o frază corectă, necum una frumoasă”…

Cele de mai sus nu sunt din 2018, ci dintr-un interviu dat de Liviu Rebreanu în 1922 (îi mulțumesc mamei mele, Emilia Ungureanu, pentru semnalare).

Domnilor tricoaie ajunși secretari de stat, domnilor doctoranzi-deputați : abandonul școlar din România se datorează tocmai faptului că vă puneți secretara să telefoneze la universitate că mai vreți o diplomă de master sau de doctorat, și faptului că vă trimiteți șoferul să vă ridice diploma. Cînd nu vine domnul decan în persoană, și îi dă diploma doamnei șefă de cabinet, ca să nu vă deranjeze.

Voi sunteți cei care devalorizați învățământul, de la clasa I la doctorat.

A început un nou an școlar.

A început un nou an de abandon școlar.

Citeşte în limba bulgară!

Advertisements

Author: Vladimir Mitev

Жител на град Русе. Румъноговорящ. Locuitor orașului Ruse. Vorbitor de limba română.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s