Macronul român
Partajează asta:
Dacian Cioloș va fi președintele grupului parlamentar al macroniștilor din Parlamentul European. În România el reprezintă viziunea tehnocrată cu aspirații la conducerea țării
Vladimir Mitev
Acest articol a fost publicat pe 25 iunie 2019 în ziarul ”Cuvânt”.
Dacian Cioloș a fost ministrul român al agriculturii (2007-2008), euro-comisar pentru agricultură şi dezvoltarea regiunilor rurale (2010-2014) şi premierul României (2015-2017). În ziua de 19 iunie 2019, Cioloș a cucerit un nou pisc, devenind președintele grupului Renew Europe (Reînnoim Europa) din Parlamentul European, grup ce unește oamenii președintelui francez Emmanuel Macron, liberal-democrații din Marea Britanie, partidul spaniol pro-business, Ciudadanos, şi alte facțiuni din fostul grup liberal ALDE. Noua funcție coincide cu profilul politic al lui Cioloș, francofon căsătorit cu o franțuzoaică, în perioada de comisariat a fost considerat nici mai mult, nici mai puțin decât „cel de al doilea euro-comisar francez”. Mai nou, i s-a pus o etichetă nouă, „Macronul român”.
În sine, fabricarea lui Cioloș ca o copie a originalului francez înseamnă că el strălucește în lumina reflectată. Asta nu-l împiedică însă să fie una dintre cele mai importante personalități politice din politica națională românească. A intrat în Parlamentul European fiind cap de listă la europarlamentare pentru cea de-a treia forță politică – Alianța 2020, grup ce a unit partidul tinerilor din politica românească – Uniunea Salvați România (USR) şi recent înființata mișcare condusă de Cioloș, „Plus”. Încă din 2015, Cioloș este asociat în politica românească cu una din cele două tendințe puternice, viziunea tehnocrată completând-o pe cea politică.
Tehnocrații sunt sceptici vizavi de clasa politică, pe care o consideră erodată de corupție şi clientelism. Polul tehnocrat din România este permanent asociat cu lupta împotriva corupției şi cu puterea unor instituții nealese, precum serviciile secrete sau procuratura anticorupție. Acestea, la rândul lor, subminează puterea instituțiilor alese democratic, precum parlamentul. Astfel, în ultimii ani, în politica românească există o tensiune (ce durează) între cele două populisme. „Cel tehnocratic”, luminat, adică populismul clasei de mijloc, care are un proiect de modernizare ce implică inclusiv trimiterea la închisoare a reprezentanților partidului cel mai puternic, Partidul Social Democrat. Al doilea populism este îndreptat împotriva elitei tehnocratice, împotriva elitelor din afaceri, legate de Europa de Vest. Acest populism încearcă câștigarea de teren, prin distribuirea unor resurse, şi serveşte oamenilor din localităţile mai mici, cele mai slab conectate la coridoarele puterii de București şi Bruxelles.
Locul lui Cioloș în această distincție e cât se poate de clar. Născut în România, el a absolvit studii de horticultură în patria şi economia agriculturii dezvoltate în Franța. Încă din anii studenției, Cioloș a fost puternic legat de Franța. În anii 90 a fost bursier la ferme focusate pe hrana organică din Bretania. Tot în această perioadă el dezvoltă proiecte pentru colaborare agricolă între regiunea franceză Savoy şi regiunea românească Argeș (unde după privatizarea din anul 1999, Renault achiziționează compania auto Dacia). În 2002-2003, Cioloș deja face parte din delegația Comisiei Europene în România. Ajută astfel la implementarea programului SAPARD în propria patrie. În sfârșit, în 2007-2008, expertul agricol devine ministrul agriculturii în guvernul liderului Partidului Național Liberal de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu.
În întreaga sa viață, Cioloș a fost legat de cele două realități – cea franceză/europeană şi cea românească. Care dintre ele este cea principală şi care cea secundară? Categorisirea lui ca „un om francez” în țară, dar şi în străinătate, ar putea da un răspuns posibil. Însă Cioloș este o persoană foarte bine conectată la elita românească. Este suficient să amintim că unchiul lui este Virgil Ardelean, șeful serviciului secret al Ministerului Afacerilor Interne în perioadă 1998-2007. Astfel de legături conduc la anumite asocieri în media, între Alianța 2020 și serviciile secrete românești. În același timp, Alianța 2020 este considerată şi cea mai vocală forță prooccidentală din țară. Ea are mai puțini oameni care au probleme cu justiția. Pe teme precum familia tradițională sau căsătoriile homosexuale, reprezentanții alianței iau poziții care sună liberal. În același timp, în plan economic ei căută soluțiile problemelor românești în privatizare, în sprijinul pentru afaceri şi nu au o mare sensibilitate la problemele muncitorului român sau la cele ale cetățeanului cu statut social precar. De fapt, Alianța 2020 este personificarea tehnocrației din România. Celelalte două partide mari – PSD şi PNL (membru al Partidului Popular European) – sunt considerate partide vechi, din perioada tranziției şi reprezentanții modelului politic clientelar.
Ca „cel de al doilea euro-comisar francez” din perioadă 2010-2014, Cioloș a reformat politica agricolă comună a UE. El a anunțat în avans că scopul lui este să păstreze maximal bugetul programului (care contează mult pentru producătorii agricoli din Franța). Însă o mare parte din munca Comisiei Europene este tehnică şi birocratică, greu de penetrat şi înțeles în spațiul public. Mult mai vizibil a fost guvernul tehnocratic al lui Dacian Cioloș (2015-2017), care şi-a selectat membrii din rândurile business-ului şi ONG-urilor. Corpul dur al ideii tehnocrației române spune că elementul politic din conducere nu este necesar sau poate că este chiar dăunător, iar puterea este o chestie de tehnologie, de calcule și metode științifice. Însă încă de la început guvernul tehnocratic al lui Cioloș nu a fost eliberat de elementul politic. Guvernul Cioloș avea în rândurile sale miniștri membri ai PSD, conducând în colaborare un parlament în care social-democrații erau cel mai bine reprezentați. Aceste fapte politice au fost folosite mai apoi de tehnocrați, ca scuze că n-au făcut mai mult în timpul domniei lor.
Dintre măsurile cele mai importante ale guvernului Cioloș au fost creșterea transparenței în cadrul proiectelor europene, reducerea birocrației, hârțogăriei administrative, creșterea salariilor doctorilor şi profesorilor, reducerea VAT în agricultură. Esența tehnocratică a acestei conduceri venea din faptul că în timpul guvernării lor procuratura anticorupție a continuat să curețe spațiul politic de dinozaurii tranziției. În timpul guvernării tehnocrate, în tabăra social-democrată a început să crească steaua liderului Liviu Dragnea, cel care căuta o redefinire a anticorupției. La alegerile parlamentare din decembrie 2016, alegătorul român nu a mizat pe proiectul Cioloș, prăbușindu-l. Domnia instituțiilor nealese, a afaceriștilor străini şi a aliaților lor locali a pierdut, victoria revenind forțelor politice care promiteau schimbare și nou echilibru în sferele justiție şi economie.
A urmat o perioadă de regrupare a tehnocraților români. Forțele lui Cioloș și cele al USR s-au unit în ajunul votului pentru europarlamentare. Încercarea PSD de a dezvolta un parteneriat de politică externă cu SUA lui Donald Trump a eșuat la alegerile europarlamentare din 26 mai 2019. Mai apoi, premierul Viorică Dăncilă a numit un expert proeuropean, Ana Birchall, în fotoliul de la justiție şi a recunoscut noul guvern al Maiei Sandu de la Chișinău, ceea ce venea în contra liniei politice din timpul lui Dragnea. Astfel, condițiile interne şi externe au pregătit terenul pentru ascensiunea lui Dacian Cioloș. El devine cel mai bine plasat om politic român din politica europeană. Este evident că apropierea lui de Macron şi de Franța vor reprezenta lumina de ghidaj pentru Macronul român.
Parte din România exultă vizavi de recunoașterea internațională a lui Cioloș. Însă asta nu este singura emoție colectivă. Macron nu este criticat numai de orbaniștii din Europa, ci şi de oameni precum liderul noului partid social-democrat Demos, Claudiu Crăciun: „Reînnoim Europa” este însă exact opusul a ceea ce se pretinde. Atitudinea grupului, cu Macron în frunte, este aceea a „ultimilor europeni”, care ne salvează de „populiștii suveraniști”… „Reînnoim Europa”? Nu, mai degrabă „Europa Neoliberală Eșuată”. Faptul că președintele acestui grup vine dintr-o țară în care capitalismul s-a experimentat în forma sa cea mai brutală are valoare simbolică.”
Critica lui Crăciun este îndreptată atât înspre Macron, dar și spre umbra sa din România, Cioloș. Se știe că în timpul guvernării Cioloș nu au fost aplicate măsuri efective împotriva sărăciei. La fel, este bine știut că tehnocrația din Europa protejează interesele elitelor din afaceri. Cioloș cu siguranță va fi un executant fidel al voinței liberalilor europeni. Dar dacă dorește să iasă din umbra lui Macron şi să radieze propria lumină, atunci el va trebui să-și îndrepte privirile spre dimensiunea sa românească. Ceea ce a mai rămas din ea…
Citeşte în limba engleză!
Citeşte în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
