Petăr-Emil Mitev: Bazele pentru sociologia internațională a tineretului au fost puse în România și Bulgaria

Coperta numărului 46/2020 a revistei române Psihologia Socială (sursă: Psihologia Socială)

Prof. Svetla Koleva

Acest articol a fost publicat în revista română Psihologia Socială (1) în limba franceză în numărul nr. 46 (II) din 2020, pp. 11-18 şi a fost acordat blogului Podul Prieteniei. 

Profesorul Petăr-Emil Mitev s-a născut la 21 aprilie 1936 în Sofia. A absolvit filosofia la Universitatea din Sofia ”Sf. Kliment Ohridski” (1958). Și-a susținut disertaţia (doctorat, 1972), a devenit docent (1975), doctor în științe filosofice (1983) și profesor (1985).

A predat la Universitatea din Sofia ”Sf. Kliment Ohridski” (1960–2011), unde a condus Centrul pentru Studiul Ideologiilor de la Facultatea de Filosofie (1988–1993, 1996–2001). În perioada 1972–1988 a fost director al Institutului de Cercetare pentru Tineret din Comitetul Central al Organizației Tineretului Comunist (2).

A fost președintele Comitetului de cercetare 34 „Sociologia tineretului” al Asociației Internaționale Sociologice / ISA (1982-1986), membru al Comitetului de coordonare a cercetării al ISA (1986-1990), membru al Consiliului consultativ al comitetului de cercetare 34 ”Sociologia Tineretului” al ISA (1998-2002).

Președinte al Asociaţiei Bulgare de Sociologie (1991-1995 și 1997-1999), președinte al Consiliului științific specializat pentru științe politice (2004-2010). Din 2002, el conduce Institutul Ivan Hadjiiski pentru Valori și Structuri Sociale.

A condus peste treizeci de proiecte de cercetare naționale și internaționale. Lucrează la probleme de tinerețe, procese politice contemporane și transformări sociale, istoria ideilor filosofice, sociologice și politice. Publicațiile sale au apărut în bulgară, engleză, germană, rusă și sârbă. Este compilator și co-autor al publicațiilor colective dedicate tinerilor bulgari și europeni, tranziției bulgare, bulgarilor basarabeni. Printre cele mai semnificative publicații ale sale se numără: Social Progress and Youth (1969), Sociology Facing the Problems of Youth (1982) (3), From a Social Problem to Worldview Discoveries (1984), Youth and Social Change (1988), Atitudini populare față de politică (1998), Von der Nachbarschaft zur Mitbürgerschaft: die Bulgaren und die türkische Minderheit (2000), Ivan Hadjiiski citit astăzi (2007), Macedonia la răscruce de drumuri (2008, coautor), The Young People in European Bulgaria. Portret sociologic 2014 (2014, co-autor), Bulgarii: vederi sociologice (2016), Tranziția. Perspective de știință politică (2017), Tineretul bulgar 2018/2019 (2019, coautor).

Svetla Koleva: Revista română PSIHOLOGIA SOCIALĂ își dedică ultimul număr pentru 2020 dezvoltării științelor sociale și umaniste în Bulgaria după 1989. Cu toate acestea, după cum știm, prezentul este pregătit de trecut și pregătește viitorul. De mai bine de șase decenii, ați contribuit neobosit la dezvoltarea sociologiei în Bulgaria și la afirmarea ei pe scena internațională prin publicații iconice, cursuri, generații influențate de studenți la filosofie, sociologie, științe politice, studii naționale și internaționale semnificative. Care credeți că este cel mai distinctiv lucru despre sociologia bulgară înainte și după 1989?

Petăr-Emil Mitev: Prima perioadă este redescoperirea și stabilirea sociologiei ca știință a societății în ansamblu, diferită de materialismul istoric. Este o perioadă de formare instituțională, când au loc și primele studii naționale la scară largă și înființarea specialităţii relațiilor internaționale. De asemenea, integrarea în Asociația Sociologică Internațională a avut loc în acel moment.

Este distinctiv faptul că fondatorii, „părinții” sociologiei bulgare, au fost absolvenți ai Facultății de Filosofie, specialiști în filosofie. Deficitul de competență empirică a fost acoperit de legături strânse cu cei mai capabili statisticieni. Perspectiva largă pe care o oferă filozofia a fost combinată cu o precizie metodologică pronunțată oferită de statistici.

O a doua caracteristică distinctivă este dorința de a ține pasul cu sociologia mondială rapid, de a depăși limitele locale. 

Judecați această perioadă după fapte: Institutul de sociologie al Academiei bulgare de științe a fost înființat în 1968. Doar doi ani mai târziu, în 1970, Bulgaria a găzduit al șaptelea Congres mondial de sociologie. Aceasta înseamnă că pregătirea pentru înființarea institutului și primii pași ai acestuia coincid cu o activitate internațională excepțională. În 1970, la Varna au venit oameni de știință de renume mondial precum Talcott Parsons, Robert Merton, Ossip Flechtheim. 

Un alt exemplu paradoxal: în toamna anului 1968 a fost anunțată oficial înființarea Centrului de Cercetări Sociologice ale Tineretului la organizația comunistă de tineret. Dar înainte, în primăvara aceluiași an, fondatorii Centrului au organizat primul eveniment internațional. Continuarea a fost logică: de la începutul anilor ‘70, simpozioane internaționale de cercetători pe probleme de tineret au început să se țină în țările socialiste, în anii ‘80 – deja în cadrul comitetului de cercetare 34 de la ISA cu participarea colegilor din țările occidentale și Lumea a treia. Activitatea internațională a depășit dezvoltarea instituțională și a „dus-o” înainte.

După 1989, expansiunea sociologică a devenit o caracteristică primară a dezvoltării. Am avut ocazia să apăr acest punct de vedere. Baza teoretică și metodologică a cercetării s-a extins brusc. Au apărut noi subiecte tematice – în conformitate cu noi funcții: sociologie electorală și de marketing. Proiectul instituțional s-a schimbat odată cu un fel de dezetichizare a câmpului sociologic și apariția multor companii sociologice care preiau activitățile instituțiilor academice. Institutul de sociologie al Academiei Bulgare de Științe a încetat să mai fie o unitate independentă, iar Institutul Tineretului a fost închis cu totul. Dacă principalul defect al cercetării înainte de 1989 a fost apologetica lor socialistă, după 1989 nihilismul antisocialist a înflorit. Au apărut noi probleme. Cercetările electorale intensive au creat impresia, chiar și credința, că sociologia este o cunoaștere conjuncturală, nu un studiu al proceselor profunde.

În calitate de director al Institutului Național pentru Studiul Tineretului în perioada 1972-1988, ați stabilit contacte cu sociologi-cercetători ai problemelor tinerilor din toate fostele țări socialiste. Cu ce ​​sociologi români ați lucrat în această perioadă?

Cele mai strânse relații colegiale și de prietenie mă leagă de fondatorul Centrului român de cercetări pentru problemele tineretului (Centrul de Cercetări pentru Problemele Tineretului) și mai târziu al Comitetului de cercetare 34 „Sociologia tineretului” de la ISA, Prof. Ovidiu Badina, precum și la fel cu directorul adjunct, prof. Fred Mahler. Nu este suficient să spunem că Badina și Mahler erau oameni de știință europeni, erau cercetători de talie mondială. M-am întâlnit cu întregul personal al Centrului pentru Studiile Problemelor Tinerilor în timpul vizitelor mele la București. Mulți colegi români au venit în Bulgaria. Voi menționa Petre Datculescu, Cătălin Mamali (psiholog de profesie), Doina Buruiana, Constantin Schifirneț, Alexandru Bejan, Dumitru Bazac, Gheorghe Basiliade, Marin Manolescu, Vladimir Marin, Eugen Mândru, Ion Sasu (politician, șeful Centrului pentru o perioadă), Augustin Cernea, Dumitru Borțun, Aurel Draguț. Această listă nu include participanții la evenimentele bilaterale.

Ați avut proiecte și publicații comune de cercetare?

După ce am devenit director al Centrului pentru Studiul Tineretului, prima țară pe care am vizitat-o ​​a fost România. Nu din cauza apropierii geografice. Predecesorul meu Mincio Semov, un om de știință și organizator de seamă, ulterior fondator al științei politice bulgare, stabilise deja contacte cu colegii din București. Îl cunoștea și îl aprecia foarte mult pe Ovidiu Badina. Am stabilit rapid înțelegerea reciprocă, care a devenit o prietenie personală. Am convenit să organizăm seminarii comune cu o gospodărie schimbată.

Primul seminar a avut loc în perioada 31 octombrie – 1 noiembrie 1974 la Ruse și Giurgiu. Nu a existat un subiect specific. A fost o întâlnire de cunoștințe. Delegația română, care i-a inclus pe Elvira Cincă, Cătălin Mamali, Doina Buruiana, Eugen Mândru, Dumitru Bazac și Dorina Tocaci, a fost condusă de Fred Mahler. Am condus delegația bulgară (Goran Goranov, Hristo Dalkalachev, Anghel Kutev, Liliana Deyanova). În a doua zi am traversat „Podul Prieteniei” spre Giurgiu și acolo colegii noștri români ne-au dat o mare surpriză: au închiriat o navă dunăreană și toată a doua zi de discuții a avut loc acolo. S-a încheiat cu o cină festivă.

A urmat o întâlnire la Vidin și Calafat în mai 1977. A fost axată tematic: „Revoluția științifică și tehnică și tineretul”. Delegația română a fost din nou condusă de Fred Mahler, iar Goran Goranov a condus participanții bulgari. De comun acord, următoarele seminare au fost împărțite – al treilea a fost doar în Bulgaria, al patrulea – doar în România. La Varna, mai 1979, subiectul era „Educația morală a tineretului”. Delegația română a fost condusă de Constantin Schifirneț. Am condus-o pe cea bulgară. După găzduirea românească – la Sinaia! – ne-am întors din nou la Dunăre. Următorul seminar de la Silistra și Călărași a fost co-găzduit de partea bulgară și cea română.

Interesul reciproc a fost menținut de conținutul dialogului științific. Noi, cercetătorii bulgari, am menținut o bună cooperare cu toți colegii din Europa de Est, în special cu cel mai mare institut – din Republica Democrată Germană. Dar în niciun caz dialogul nostru cu ceilalți nu a fost atât de fructuos precum a fost cu colegii români. Acest lucru s-a datorat abordărilor științifice comune, înțelegerilor strânse. Voi menționa un detaliu cheie. În doar două țări a fost dezvoltat conceptul de „juventologie” (adică construirea unei discipline științifice mai generale decât sociologia tineretului, care se bazează pe natura sociobiologică a grupului de tineret în sine). Acestea erau România și Bulgaria. Cercetătorii de frunte în acest domeniu au fost Fred Mahler și Konstantin Gospodinov. Teza privind relația „socializare-juventizare” a fost elaborată în Bulgaria. A stârnit interesul colegilor din alte țări din Europa de Est, precum și la nivel internațional la Congresul ISA de la Uppsala, 1978. Dar numai în România au tradus și publicat lucrarea. (4)

Fred Mahler a reușit să publice rezultatele remarcabilei sale cercetări despre juventologie și o mulțime de lucrări despre „Tineretea în spațiu și timp”. Întreaga monografie a fost tradusă în bulgară pentru uz intern de către personalul institutului. După moartea prematură a eminentului om de știință, am organizat – în toamna anului 1989, un simpozion internațional dedicat lui Fred Mahler. Colegii români au anunțat în ultimul moment că nu vor veni. Era de înțeles. Regimul lui Ceaușescu se prăbușea. Rapoartele au fost prezentate de Konstantin Gospodinov, Ola Stafseng din Norvegia (ulterior președinte IC 34 „Sociologia tinerilor” MSA) și de mine. A participat și dr. Lina Boiagieva, șefa filialei institutului din Plovdiv.

Colegii români au lucrat în condiții sociale mai dificile decât sociologii bulgari. Este suficient să spunem că, datorită asistenței statului bulgar, a fost organizat Congresul Mondial de Sociologie al ISA, iar în anii ‘80 în România a interzis literalmente sociologilor să participe la activitățile ISA. Ovidiu Badina a fost nevoit să părăsească centrul de cercetare pe care îl înființase. La un simpozion din Primorsko a adus un manuscris al marii sale lucrări „Tineretul în lumea modernă”. Din cauza lipsei condițiilor din România, a fost trimis spre publicare în Bulgaria. Cartea a fost tradusă la institutul nostru și publicată de ed. Tinerețea populară.(5) Din câte știu, aceasta este încă singura ediție. El nu poate decât să regrete.

Cooperarea noastră în cadrul Asociației Sociologice Internaționale a fost, de asemenea, foarte importantă. La inițiativa lui Ovidiu Badina, la cel de-al VIII-lea Congres Mondial de la Toronto din 1974, au existat două unități: una pe probleme de tineret și cealaltă pe probleme de cercetare a tinerilor. Au avut succes și Ovidiu Badina a luat inițiativa de a înființa un comitet de cercetare pe probleme de tineret. Desigur, l-am susținut, am semnat documentul. Comitetul a fost înființat și în 1978 ședința fondatoare a avut loc la cel de-al nouălea Congres Mondial de la Uppsala. Badina a fost ales în unanimitate președinte. Cu siguranță ar fi fost reales, dar între timp s-au impus restricții sociologilor români și nu au fost permise excepții. La următorul al X-lea Congres Mondial de Sociologie din Mexic, în 1982, am fost ales președinte cu sprijinul colegilor mei din Europa de Vest și am devenit succesorul lui Badina. La inițiativa mea, fostul președinte a primit statutul de membru al consiliului.

Acest lucru a creat o situație dificil de prezis: bazele cooperării în domeniul sociologiei mondiale a tineretului au fost puse în două țări vecine din Balcani.

A continuat această cooperare după 1989?

Da, în condiții noi, cu noi oportunități și noi dificultăți.

După căderea socialismului, Ovidiu Badina și-a dezvoltat puternicul potențial organizațional și a înființat Institutul de Sociologie la Chișinău, la Academia de Științe din Moldova. A organizat o conferință internațională. Desigur, am primit o invitație și m-am dus la Chișinău. Deci, se poate spune că chiar și granițele de stat ale cooperării s-au extins. (Mai târziu, în anii ‘90, am organizat un studiu științific al bulgarilor basarabeni din Moldova și Ucraina.)

De asemenea, granițele instituționale s-au extins. Am fost invitat la congresul Asociației Sociologice Române. L-am cunoscut pe prof. Cătălin Zamfir, care l-a condus. Anul următor, l-am întâlnit la Blagoevgrad la o conferință a Academiei Bulgare de Științe. Acolo, împreună cu prof. Vesna Pesic, pe atunci președinte al Asociației sociologice iugoslave, am discutat despre perspectivele cooperării balcanice și în special despre posibilitatea publicării în limba engleză a unei reviste generale cu titlul proiectului „Balkan Sociological Review”. Despărțirea și războiul din Iugoslavia au schimbat radical situația.

În martie 1992, a avut loc următorul – și ultimul simpozion bulgar-român despre sociologia tineretului. Subiectul său a fost: „Sociologia în tranziția către democrație”. A avut loc în stațiunea Albena, districtul Dobrici. Grupul românesc era condus de Mihaela Minulescu, psiholog de profesie, care între timp a preluat conducerea Centrului din București. Au participat Anca Tomescu, Viorica Tigel și Victor Macri.

Tranziția și integrarea europeană au creat noi centre tematice de cooperare. Războaiele etnice din fosta Iugoslavie au atras atenția asupra percepției Celuilalt, conștiința păcii. La o serie de conferințe la de Sofia au participat sociologi români, în primul rând de la Centrul de Studii pentru Tineret – Octav Markovici, Ana-Maria Dalu, Viorica Tigel, Ancuța Pleșu, Anca Tomescu, Adriana Popescu. (6)

În 2014 și 2018/19, Bulgaria și România s-au numărat printre țările participante la sondaje reprezentative de anvergură, finanțate și organizate de Fundația Friedrich Ebert – Germania, cu privire la problemele tinerilor din sud-estul Europei. Au fost publicate monografii.

Dacă luăm în considerare perioada în ansamblu, se poate spune că cooperarea după 1989 a scăzut ca intensitate. Acest lucru se datorează nu atât schimbării sistemului, cât schimbării generațiilor de cercetători. Acei factori care au adus sociologii din Sofia și București atât de aproape se dizolvă acum în mediul paneuropean și își pierd valabilitatea pentru noua generație de cercetători. Și chiar sociologia tineretului este concurată și înlocuită de alte zone sociologice tematice.

În anii ‘80, în contextul lumii divizate de Războiul Rece dintre blocurile occidentale și estice, ați fost ales președinte al ICA Sociology of Youth IC (1982-1986) și membru al Comitetului de coordonare a cercetării al ISA. ISA (1986-1990). Revenind retrospectiv la această experiență, pe ce principii s-au construit relațiile dintre sociologii „celor două lumi”? Care a fost contribuția sociologilor din țările socialiste de atunci la înțelegerea problemelor tinerilor și la dezvoltarea cercetărilor sociologice ale tinerilor?

Principiul era colegialitatea. Marea diferență dintre stalinism și perioada post-stalinistă în dezvoltarea Blocului de Est a fost exprimată prin acceptarea și respectarea acestui principiu. ”Mesajul” din „instrucțiunile” de principiu date de A.A. Zhdanov, în timpul discuției filosofice din 1947, condamnă opinia că filosoful occidental este mai presus de toate un coleg (7). În vremurile staliniste el a fost văzut ca un dușman ideologic. O astfel de poziție, desigur, nu numai că exclude cooperarea, ci face contactele internaționale suspecte, inclusiv în sensul polițienesc. Politica „coexistenței pașnice” a creat condițiile prealabile pentru schimbarea radicală.

Occidentul a încurajat dezvoltarea sociologiei în est. În corpul principal al ISA – Comitetul Executiv, un loc a fost rezervat pentru participarea sociologilor din Blocul de Est. Exact ce țări vor fi angajate – acest lucru a fost decis la întâlnirile din timpul congresului. Am participat la una dintre ele. Permiteți-mi să adaug că ideile despre convergența celor două sisteme, deși în versiuni diferite, au fost împărtășite de cercetători atât din Occident, cât și din Est.

Oricât de dificil ar părea, sociologia tinerilor din Europa de Est avea anumite avantaje. Principalul lucru: procesul de formare a tinerilor ca grup social relativ independent a fost mai avansat. Diferențele generaționale s-au remarcat pe fundalul fără clase. O organizație de tineret de masă a avut un rol recunoscut în viața publică. Pe noile generații se punea bază pentru a sparge stagnarea și a aduce schimbări. Pe scurt: am putut observa procesul de formare a unui grup social specific societății moderne, într-o fază – la capriciul istoriei – mai mare din mai multe puncte de vedere. Acest lucru a dat impuls unor idei inovatoare precum juventologia și juventizarea.

În Occident, au fost dezvoltate în detaliu bazele sistemice ale teoriei generale a socializării, care a jucat un rol metodologic major. Dar în Europa de Est, a existat o înțelegere a autorealizării personale ca fiind cea mai importantă problemă a tinerilor. Aceasta este ceea ce duce la un nou accent metodologic – individualizarea, dar nu s-ar putea face decât în ​​Occident.

Problema rolului global, nu doar situația globală a tinerilor, a inspirat studiul remarcabil al lui Ovidiu Badina. (8)

Ce schimbări au avut loc în cooperarea internațională în domeniul sociologiei în general și al sociologiei tinerilor în special din 1989? Au fost efectuate sondaje internaționale pentru tineri? Aveți impresii despre modul de integrare a sociologilor bulgari și români în Spațiul European de Cercetare după aderarea Bulgariei și României la UE în 2007?

Abordările din cercetarea sociologică au fost dezideologizate. Barierele în calea proiectelor internaționale au fost eliminate. Cooperarea în sine a devenit mai deschisă, mai competitivă. Mai puțin dependent de stat, dar și în sensul unui sprijin mai mic sau deloc. Cota alocată Europei de Est de către Comitetul Executiv ISA a expirat. Participarea la congresele MSA, în special cele organizate în locuri departe de Europa – Canada, Africa de Sud, Australia, a devenit o excepție fericită.

Noua semnificație geopolitică a Europei de Sud-Est motivează țara lideră a UE, Germania, să facă investiții serioase în cercetarea tinerilor din Balcani. Cele două studii citate au oferit o bază bună pentru lucrări ulterioare în doar cinci ani.

Comitetul de cercetare 34 „Sociologia tineretului” și-a extins domeniul de aplicare. Cercetătorii din China au început să joace un rol important. A existat un detaliu grăitor la congresul de la Durban: poziția de vicepreședinte pentru regiunea Australia-Oceania a provocat dezacorduri organizaționale. Au fost doi solicitanți, ambii cu cercetare asupra tinerilor din Fiji …

Nu am suficiente impresii despre modul de integrare a sociologilor bulgari și români în Spațiul European de Cercetare după aderarea Bulgariei și României la UE în 2007 pentru a putea face rezumate.

Și o ultimă întrebare. În condițiile moderne de puternică concurență internă și internațională, odată cu creșterea academică a oamenilor de știință, sunt prioritare publicațiile în reviste în limba engleză cu un factor de impact similar cu științele exacte și naturale. În opinia dumneavoastră, care ar trebui să fie politica științifică pentru dezvoltarea științelor sociale și umaniste în țări precum Bulgaria și România, cu limbi naționale cu pondere internațională limitată, dacă reprezentanții lor nu au renunțat la misiunea de a contribui la cunoașterea propriilor societăți?

Există dezechilibre fundamentale în dezvoltarea științei moderne. Primul este între diferitele niveluri de dezvoltare realizate de științele naturii în comparație cu științele sociale. Diferitele investiții contribuie, de asemenea, la acest lucru. Rezultatele sunt evidente în diferite grade de stăpânire a obiectelor și proceselor naturale, pe de o parte, și a societății în sine, pe de altă parte.

În cadrul științelor sociale și, în special, al sociologiei, există un decalaj între munții de date empirice acumulate și modestia generalizărilor teoretice.

Din păcate, abordarea formală și birocratică, manifestată prin cerințele descrise de dvs., devine un obstacol pentru dezvoltarea științelor sociale. Știința socială trebuie să se întoarcă la sine, la trăsăturile sale specifice, pentru a contribui la progresul societății prin cunoașterea sa de sine. Științele sociale nu pot crea o bombă atomică. Dar contribuția lor este importantă, astfel încât să nu fie folosită.

Societatea globală nu poate urma calea istorică tradițională a încercării și erorii. Scara activității și complexitatea relațiilor publice necesită o nouă calitate și un nou rol al publicului – neapărat motivul sociologic.

9 decembrie 2020

Sofia

---

1 O revistă de sociologie românească de frunte

2 Înființat ca Centrul de Cercetări Sociologice pentru Tineret, transformat în Centrul de Cercetare pentru Tineret în 1974, Institutul de Cercetare pentru Tineret poartă acest nume din 1979.

3 Această carte este prezentată de Constantin Schifirneț: Petar-Emil Mitev, Sociology Facing the Problems of Youth, Sofia, 1982, Viitorul Social, nr. 2, 1983, pp. 178–179 (notă de P. S.).

4 P.-E. Mitev. Socializează și inventează. 1977. În: Tineret cercetare acțiune. București: Centru pentru tineri.

5 Badina, Ovidiu. 1985. Tinerețea în lumea modernă. Sofia: Narodna Mladezh, 400 p.

6 Participarea sociologilor români se reflectă în publicațiile: Mitev, P.-E. și J. Riordan (eds). 2004. Către cultura non-violenței și dialogului în sud-estul Europei. Sofia: Est-Vest; Mitev, P.-E. și J. Riordan (eds). 2002. Cultura păcii și a tineretului balcanic. Sofia: IMIR; Mitev, P.-E. (ed.). 2000. Tineretul balcanic și percepția celuilalt. Sofia: LIK; Mitev, P.-E. (ed.). 1999. Tineretul bulgar care se confruntă cu Europa. Sofia: IMIR; Mitev, P.-E. și J. Riordan (eds). 1996. Europa. Tineretul. Balcani. Sofia: IMIR.

7 Aceasta este o discuție organizată de Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii (Bolșevici) sub conducerea lui Andrei A. Zhdanov despre lucrarea colectivă History of Western European Philosophy (1946), care a primit un mare premiu și a fost recomandată de Ministerul Învățământului Superior al URSS pentru studiu. în istoria filozofiei în învățământul superior. În timpul discuției, Zhdanov a susținut un discurs pe tema „Situația și sarcinile frontului filosofic” (nota SK).

8 Iată subtemele din cartea lui Ovidiu Badina: Ce este tineretul; Tineretul și participarea sa la dezvoltarea reconstrucției sociale și sociale; Tineret – participant activ la crearea unui climat de înțelegere și cooperare internațională; Cercetarea științifică a tinerilor – un instrument de bază pentru cunoașterea activității publice.

Foto: Profesor Petăr-Emil Mitev (sursă: YouTube)

Citeşte în limba engleză!

Citeşte în limba bulgară!