Despre blogul

Iztochna-promishlena-zona-ruse_800

Podul drujbei dintre orașul Ruse și Giurgiu (foto: Iavor Micev, Wikipedia)

Blogul ”Podul prieteniei” este un proiect al lui Vladimir Mitev.


20 septembrie 2015:

Mesaj iniţial

În timpul Renașterii tinerii bulgari au devenit bărbați după trecerea Dunării și așezarea lor la nord de aceasta. Respectând tradiția eu continuu sa-mi urmez cautarile în România.

Trec Podul Prieteniei dintre orașul Ruse și Giurgiu fie pentru turism, fie pentru afaceri. Am lucrat ca jurnalist aproape șapte ani, fapt care mi-a dat posibilitatea să-i intervievez pe unii dintre cei mai mari intelectuali și experți în chestiuni politice și sociale din România. Între timp am învațat limba română la un nivel, care îmi permite să iau intreviuri în românește. Și iată cum pentru mine apropierea dintre cele două popoare a devenit o cauză.

Sunt conștient că pentru mulți bulgari România și românii sunt niște necunoscute. Relațiile bulgarilor cu serbi, greci și turci par a fi mai dezvoltate. În același timp românii știu puține lucruri despre vecinii lor din sud – cu excepția stațiunilor de odihnă de la Marea Neagră și Bansko. Aș vrea să contribui la cunoașterea reciporcă a popoarelor noastre. Intenționez să traduc interviuri si articole interesante dintr-o limbă în cealaltă și să scriu articole și interviuri originale în legatură cu situația din țările noastre.

Sper că în timp cititorii de pe ambele maluri ale Dunării să-și dezvolte curiozitatea vizavi de persoanele și poveștile interesante ale vecinilor de dincolo de fluviu. Mai sper și că duo-ul România-Bulgaria va accelera pe magistrala modernității.

Numele ”movafaq” poate să fie norocos – în limba persană înseamnă ”succes”, ”accord”, ”realizare”.


5 februarie 2021

Afirmarea unui blog bulgar-român

La mai mult de cinci ani de la înființarea blogului, mesajul acestuia către cititori trebuie actualizat. Blogul a fost evident un succes. Acum are peste 1000 de articole în 9 limbi (engleză, germană, poloneză, italiană, persană, chineză, croată, română, bulgară), 150 de abonați pe WordPress sau prin e-mail, peste 1000 de follower-i ai paginii de Facebook. În calitatea mea de editor și fondator al acestuia, am fost invitat de mass-media din Bulgaria, România, Danemarca, Marea Britanie, Polonia, Iran pentru interviuri pe teme politico-sociale cu privire la România și Bulgaria. O comunitate online și offline s-a format în jurul blogului, care include traducători din și în limbile română şi bulgară, cărturari și cadre academice, experți  ONG-iști, analiști, jurnaliști și oameni de rând care se simt îmbogățiți de relațiile transfrontaliere dintre bulgari și români.

Realizări

Fără nicio îndoială, blogul a trecut prinr-o mare transformare de la modestul său început, când era doar bilingv și avea tendința de a fi ceva de genul unei arhive pentru articolele mele. Și-a dezvoltat propria identitate, o serie de subiecte de interes, parteneriate media (cum ar fi cele cu Arena Media din Rousse și Revista Urbană din Varna, dar și Radio Național Bulgar, Bloomberg TV Bulgaria, Baricada etc.) și cooperări cu autori și activiști în spațiul bulgaro-roman. S-a maturizat pe baza reflecțiilor critice ale realităților politice, sociale și culturale în cele două spații de interes ale sale – cel românesc și cel bulgar.

Este un blog care oferă o analiză bine documentată și bine gândită asupra evoluțiilor politice majore din România și Bulgaria. Promovează activitatea traducătorilor literari bulgari de literatură română, precum și realizările teatrului și cinematografiei românești și parteneriatele acestuia cu colaboratori bulgari. A publicat o serie de interviuri și articole preluate sau scrise de istorici din România, Republica Moldova și Bulgaria despre istoria modernă a relațiilor politice bulgaro-române. Acesta a furnizat articole implicate social pe probleme precum proteste, sindicate, venituri, inegalități, sistemul fiscal etc. Blogul a promovat, de asemenea, activitățile peer-to-peer și grassroots ale diverselor persoane din spațiul bulgaro-român, care pot să fie descriși drept activiști pentru legături umane mai profunde între cele două națiuni. Blogul a discutat, de asemenea, despre interesele  comune ale business-ului bulgaro-român, despre conexiunile infrastructurale dintre cele două țări și despre problemele cu care se confruntă șoferii bulgari și români atunci când conduc în cealalta țară.

Motivele pentru un curaj mai mare

După ce am recunoscut toate acele acumulări și realizări (în sensul descris de cuvantul magic persan „movafaq”, care înseamnă simultan „succes”, „acord”, „realizare”), anul 2021 a început pentru mine ca fondator și editor al blogului cu o nevoie de reînnoire a blogului. De-a lungul ultimilor aproape cinci ani și jumătate am aflat multe despre atitudinile din spațiul bulgaro-român față de oamenii care se află în mijlocul discursurilor și lobby-urilor naționale. Am simțit atât recunoașterea, cât și suspiciunea. M-am bucurat de prietenia și căldura relațiilor, când au fost depășite granițele și reţinerile culturale și interpersonale. De asemenea, am simțit construirea de spații închise și paza atentă împotriva intrușilor din exterior. Am simțit schimbarea și rezistența la aceasta în relațiile bulgaro-române, literalmente, pe propria mea pielea.

Cred că blogul este mult mai cunoscut acum de către publicul din cele două țări și dincolo de acestea. Și presupun că blogul ar trebui să fie mai asertiv în eforturile sale jurnalistice, în mesaje și în comunicarea cu publicul. Comunitatea mixtă bulgaro-română din jurul blogului merită și ea un profil public mai înalt. Tehnologiile care au revoluționat mass-media și rețelele sociale – cum ar fi transmisiuni live, seminarii web, imagini, podcast-uri trebuie utilizate de blog cu mai multă determinare și curaj. Acestea sunt câteva dintre liniile generale prin care caut dezvoltarea blogului.

Barierele sunt noțiuni învechite

Relațiile bulgaro-române au fost afectate de diferența percepută la nivel cultural și politic de deschidere față de spațiile rusofone. De asemenea, primele întâlniri dintre oamenii celor două națiuni reprezintă adesea o întâlnire cu autosuficiența și abuzul vecinului.

Dar văd acestea precum și alte argumente generatoare de resentimente între oameni ca scuze și ca lucruri învechite. Caut modalități de a-i face pe români să dezvolte emoții față de vecinii lor din Bulgaria, în loc să-i trateze cu indiferența obișnuită și sentimentul de superioritate, precum și să-i încurajez pe bulgarii să găsească sens în deschiderea către vecinii din nord. Sentimentul meu este că există noțiuni și povești învechite și neadevărate care învăluie încă imaginea despre vecini din aceste două țări. Chiar dacă există bariere obiective în în ceea ce privește contactele, nu ar trebui să avem și noi puterea și dorința de a le depăși? Rolul elitelor de stat ale celor două națiuni în aceste relații a fost, de asemenea, controversat – anumite  lobby-uri din aceste state fiind în competiție cu privire la cine este mai occidental și văzând relațiile bilaterale exclusiv ca relații de putere.

S-a închegat un spațiu comun bulgaro-român, în ciuda rezistenței, scepticismului și lipsei de respect care au fost înrădăcinate în mintea popoarelor din regiunea noastră. Este nevoie de timp. Dar condițiile nu au fost niciodată mai bune pentru relațiile bulgaro-române – ambele țări fiind integrate în NATO și UE de mai bine de 14 ani.

Foarte necesar este ca oamenii să înțeleagă că în vecinul lor nu au un inamic sau un pion al unui inamic, care este un mod de gândire de modă veche. Oamenii noștri trebuie să se simtă împuterniciţi, capabili să facă și să contribuie la schimbări în țara lor și în regiune. Și relațiile transfrontaliere ar putea fi o modalitate de a realiza acest lucru. 

Aș fi foarte fericit dacă românii ar descoperi complexitatea de a fi bulgar – o națiune ortodoxă slavă cu cea mai mare minoritate musulmană din UE în ceea ce privește procentul din populația generală, care face parte din cercurile integriste occidentale. Și, de asemenea, aș fi fericit dacă bulgarii mei i-ar aborda pe români, chiar dacă unele dintre primele întâlniri ar putea fi descurajante. Opinia mea este că România poate oferi o mulțime de descoperiri tangibile  pentru un bulgar, de îndată ce zidul inițial al neîncrederii este depășit. La fel Bulgaria poate fi mult mai interesantă şi nu atât de ”mică” şi ”săracă”, dacă este privită cu pasiune, curiozitate sau imaginaţie.

Actualizarea statusului misiunii și multiplicarea podurilor de blog

Așadar, misiunea blogului „Podul prieteniei” rămâne aceeași – de a promova cunoașterea reciprocă, de a reflecta asupra spațiilor comune dintre bulgari și români, de a încuraja interacțiunea și cooperarea. Ceea ce s-ar fi putut schimba în ultimii 5+ ani este că convingerile pe care le-am avut la început au fost întărite de o serie de teste, șocuri și pierderi, dar și recunoaștere și sprijin.

O mare parte de timp din ultimii ani mi-am petrecut-o  lucrând activ  în cadrul site-ului transfrontalier Baricada, care este o platformă progresistă polono-română-bulgară, interesată și de relațiile internaționale. Dificultățile personale şi profesionale din 2019 m-au încurajat să  încep un doctorat în Studii Iraniene la Universitatea din Sofia în 2020. Primul an al acestei cercetări s-a încheiat cu succes și unul dintre rezultatele sale este înființarea unui frate mai mic al blogului bulgaro-român, numit „Podul persan al prieteniei” – un blog care leagă Bulgaria, România, spațiul persanofon și restul.

Acesta este modul în care construirea podurilor ca activitate online și offline prinde o formă mai îndrăzneață, având o capacitate mai mare de transformare pentru fiecare călător. Există rezultate ale acestui nou efort – cooperarea fiind realizată cu mass-media iraniană, cum ar fi Agenția iraniană de știri a muncitorilor (ILNA) și Agenția de știri Mehr precum și interviuri despre politica bulgară și română acordate către ILNA. Cea mai recentă realizare este că am devenit membru al Centrului de Studiul asupra Orientului și a Mediteranei al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, România. În prezent, sunt în discuție cu experți români în ceea ce privește Iranul, Afganistanul și Orientul Mijlociu pentru a scrie pentru „Podul Persian al Prieteniei”, iar discuțiile sunt promițătoare.

Acestea fiind spuse, așteptările  mele sunt că 2021 va fi un nou an de activități  pentru „Podul Prieteniei” și un nou an în care interacțiunea cu românii și bulgarii mă va ajuta să depășesc lecțiile greșit învățate anterior. Unul dintre primii oameni care și-a găsit sensul pe blogul meu obișnuia să spună că blogul este un iPod în sensul că inițiativa mea este prea personală, prea individualistă. Cred că blogul continuă să fie modelat de mine, dar este deja de mult timp o fereastră către o mulţime de oameni și activități care au loc în relațiile bulgaro-române. Mă simt îmbogățit de acesta și sper că această îmbogățire este simțită de toată lumea, care a citit sau a interacționat cu el.

Blogul apreciază trecerea dvs. peste Podul Prieteniei. Este un pod menit să-și transforme pasagerii, precum și pe sine însuși prin mișcarea lor.