Matei Vișniec – prejudecata unui interpret

Ognian Stamboliev (sursă: Eslița Popova)

Criticul Krum Gherghițov despre relația specială dintre traducătorul Ognian Stamboliev și dramaturgul român

Krum Gherghițov 

Ognian Stamboliev, cunoscutul nostru traducător din română și italiană, critic muzical și literar, are o anumită înclinație spre opera scriitorului franco-român Matei Vișniec (n. 1956). De mult timp, cu o consecvență meticuloasă, a tradus majoritatea operelor de ficțiune și teatru ale acestui autor de renume mondial, cum ar fi romanele sale. Domnul K eliberat, Panică în orașul luminilor, Haosul planificat, Neguțătorul de începuturi de roman, culegerea de poeme Orașul cu un singur locuitor, colecțiile de piese de teatru O mansardă la Paris privind moartea, Un călător în ploaie și o serie de alte lucrări. 9 cărți în total!

Continue reading

Матей Вишниек – пристрастието на един преводач

Огнян Стамболиев (снимка: Еслица Попова)

Критикът Крум Гергицов за специалната връзка между преводача Огнян Стамболиев и румънския драматург

Крум Гергицов

Известният наш преводач от румънски и италиански, музикален и литературен критик Огнян Стамболиев има определено пристрастно отношение към творчеството на френско-румънския писател Матей Вишниек (1956 г.). Отдавна, с педантична последователност, той е превежда повечето от белетристичните и драматургичните опуси на този световно признат автор, като романите му: “Господин К. на свобода“, „Паника в града на Светлините“, „Планираният хаос“, „Търговецът на начала на романи“, сборника със стихове“ Град с един единствен жител“, сборниците с пиеси „Мансарда в Париж с изглед към смъртта“, „Пътник в дъжда“ и още редица други произведения. Общо 9 книги!

Continue reading

Cum se formează un scriitor român în comunism, sau despre memoriile lui Ștefan Agopian

Cartea lui Ștefan Agopian se vinde la Amazon (sursă:

Recenzia cărții Scriitor în comunism (nişte amintiri) de Ștefan Agopian, Iaşi: Polirom, 2013

Alexandru Ionașcu

Povestirile din comunism ale prozatorului Ștefan Agopian atrag atenția prin umorul unui scriitor care se pare că nu a luat niciodată în serios rigorile socialismului autoritar de dinainte de 1989, un viitor scriitor care știa că vrea un singur lucru: să publice. Apărut în 2013, volumul cu titlul Scriitor în comunism (niște amintiri) conține articole apărute în Academia Cațavencilor, într-o vreme când președinte încă era Traian Băsescu, lumea simțea efectele primei crize economice majore din acest secol, nu aveam un partid de extremă-dreapta în parlament și nimeni nu se gândea la o posibilă pandemie – ei bine, în acest interval paradiziac, autorul unor romane originale ca Sara și Tobit își publica amintirile din comunism.

Născut în București în primii ani de după ultima conflagrație mondială, mai exact, în 1947, imaginea lui Ștefan Agopian nu este doar aceea a formării unui scriitor în vremea regimului trecut, dar și aceea a unui outsider aproape perfect: nu termină Facultatea de Chimie din cauza absențelor, este încorporat într-o unitate disciplinară și, ca prozator, nu se află chiar în centrul lumii literare, de îndată ce nu a urmat Facultatea de Filologie din capitală și nu a făcut parte din cenaclurile care vor forma ceea ce s-a numit generația optzeci. Dar până la formarea lui Ștefan Agopian ca scriitor, era cât pe-aci ca prozatorul nostru să nu se nască deloc, sau cât de uimitor de improbabilă a fost nașterea sa (how amazingly unlikely is your birth, ar spune Eric Idle în acel scheci din Monty Python: The Meaning of Life). Iar Ștefan Agopian era cât pe-aci să nu se nască de mai multe ori, chiar.

Continue reading

New Bulgarian Documentary

A snapshot from the movie “Whose is this song?” by Adela Peeva (source: YouTube)

A study in history and in the works of film criticism of a remarkable cultural phenomenon

Marian Țuțui

This article is part of the book “Studies in Romanian and Balkan Cinema” by the Romanian film critic Marian Țuțui. He works at the Art Institute of the Romanian Academy and is currently preparing a history of Romanian cinema. Țuțui is a well-known name in the film circles of Bulgaria and Macedonia. Among other things, he has a degree in Bulgarian and Romanian from the University of Bucharest.

The first cinematographic projection in Bulgaria took place on 8th of December 1896 (Karjilov 2007) while the first fiction film, Balgaran e galant (The Bulgarian Is Gallant) was made in 1915 by Vassil Gendov, a prolific director who studied acting in Vienna. The first sound film, Buntat na robite (The Slaves’ Revolt, 1933) is also due to Gendov, while the first animation film, Pakosnitsi. Mukhata (Pests: The Fly) by Zahari Zahariev and Vasil Bakardjiev was made in 1937. 

Bulgarian cinema has had sporadic success abroad. Its first major award was an early one (1946) in Venice for an ethnographic documentary, Svatba na selo (Village Wedding, Stoyan Hristov) about Sovoliano wedding customs, in South-Western Bulgaria. It was followed by awards for fiction films in Venice: Neposkoen pat (Troubled Road, a Man Decides, Ivan Bratanov, 1955) and a Silver Lion for Ritzar bez bronya (Knight without Armor, Borislav Sharailiev, 1966), as well as a Silver Bear in Berlin for Avantazh (Advantage, Georgi Djulgerov, 1978). (Tutui 2011, 314-15) The most recent success, albeit almost 30 years ago, was for an animation film, Zhenitba (The Wedding, Rumen Petkov and Slav Bakalov), which received a Golden Palm in Cannes in 1985 for the best short-length film. 

Continue reading

Kapka Kassabova: My mission as a writer is healing 

The border area between Bulgaria and Greece (source: Nedret Benzet)

About borders and bridges in Southeast Europe, about the natural and human treasures waiting to be discovered: an interview with Kapka Kassabova, author of the books Border, To The Lake

Smaranda Schiopu & Vladimir Mitev

We spoke with the writer Kapka Kassabova in early March 2022, on the occasion of the Romanian translation of her book, Border. By then the war in neighbouring Ukraine had already been raging for two weeks. We talked about borders, the Balkans, war, but also about the things that unite us in this corner of the world. She reminded me, and she reminds us all, that continuing to be witnesses and offer solidarity is our collective responsibility.

Kapka Kassabova is a multifaceted writer, moving from poetry to fiction and non-fiction, yet she is probably best known for her spellbinding blend of personal and local history travel writing. Originally from Sofia, Bulgaria, she emigrated with her family to New Zealand in the late 1980s and after graduating from university, she started on her own travels and settled in the Scottish Highlands. 

Choosing an occupation previously reserved for men – the travel writer – Kapka Kassabova can sit next to other authors who have made their way to Southeast Europe, such as Mary Edith Durham or Rebecca West. What makes her stand apart is her deeper connection with the mysteries of the Balkans which translate into a more nuanced understanding of the contradictions in this area. 

In 2017, she published the book Border – A Journey To The Edge of Europe, awarded all over Europe. In it, Kassabova embarks on a journey along the border between Bulgaria, Greece and Turkey, documenting the present and the past of the towns and villages at this southeastern end of the former Iron Curtain. Before the collapse of the USSR, many lost their lives trying to reach the dreamy West. Today, part of that border is the border between the European Union and Turkey, another line separating freedom of movement beneficiaries and refugees seeking a better world.

On each side of the current borders, the writer encounters shepherds, former border guards, traders, farmers, refugees or even human traffickers. They talk about lost lives, but also about the symbolic violence of physical boundaries and their effects across generations.

In her most recent book, To The Lake, Kapka Kassabova explores her maternal grandmother’s roots, around lakes Ohrid and Prespa, a geographically contested area, subject of international quarrels among Greece, North Macedonia and Albania. 

This interview was published on 8 April 2022 at the Romanian cultural magazine Scena9.

Continue reading

Kapka Kassabova: Misiunea mea ca scriitor este aceea de a vindeca

Granița între Bulgaria și Grecia (sursă: Nedret Benzet)

Despre granițele și punțile de legătură în Europa de Sud-Est, despre tezaurele naturale și omenești care așteaptă sa fie descoperite: un interviu cu Kapka Kassabova, autoarea cărții Frontiera

Smaranda Șchiopu & Vladimir Mitev

Am stat de vorbă cu scriitoarea Kapka Kassabova la început de martie 2022, când războiul din Ucraina vecină începuse de aproape două săptămâni. Am vorbit despre granițe, Balcani, război, dar și lucruri care ne unesc în acest colț de lume. Mi-a amintit, și ne amintește tuturor, că a continua să fim martori și să oferim solidaritate este responsabilitatea noastră, a tuturor.

Kapka Kassabova trece cu ușurință de la poezie la ficțiune și non-ficțiune, dar este probabil cel mai bine cunoscută pentru scrisul ei, care îmbină jurnalul de călătorie cu istoria locală și mai ales cea personală. Originară din Sofia, Bulgaria, Kassabova a emigrat împreună cu familia în Noua Zeelandă la sfârșitul anilor 1980 și, după ce a absolvit facultatea, s-a stabilit în Scoția. Alegând o ocupație până nu de mult rezervată bărbaților – călătorul scriitor -, Kapka Kassabova poate sta alături de celelalte autoare ce și-au îndreptat pașii către Europa de Sud-Est, precum Mary Edith Durham sau Rebecca West. Spre deosebire de ele, însă, originile sale balcanice se traduc în înțelegerea cu care poate privi contradicțiile acestei zone.

În 2017, publică cartea Border — A Journey To The Edge of Europe, nominalizată și premiată în toată Europa. Kassabova pornește într-o călătorie de-a lungul graniței dintre Bulgaria, Grecia și Turcia, unde documentează prezentul și trecutul orașelor și satelor din acest capăt sud-estic al fostei Cortine de Fier. Înainte de prăbușirea URSS, mulți și-au pierdut viața încercând să ajungă în Vestul mult visat. Acum, o parte a acestei granițe este frontiera dintre Uniunea Europeană și Turcia, o altă linie de separare între cei cu pașapoarte ce conferă libertate de călătorie și refugiații care caută o lume mai bună. 

În decembrie 2021, ediția în limba română a apărut la Editura Pandora M, în colecția Anansi, tradusă din limba engleză ca Frontiera, de către Ona Frantz. 

De fiecare parte a frontierelor actuale, scriitoarea întâlnește păstori, foști grăniceri, comercianți, agricultori, refugiați sau chiar traficanți de persoane. Vorbesc despre viețile pierdute, dar și despre violența simbolică a granițelor fizice și efectele lor peste generații. 

Continue reading

Капка Касабова: Мисията ми като писател е да лекувам

Граничната зона между България и Гърция (източник: Nedret Benzet)

За границите и мостовете в Югоизточна Европа, за природните и човешките съкровища, които чакат да бъдат открити: интервю с Капка Касабова, автор на “Граница”

Смаранда Шкиопу, Владимир Митев

Капка Касабова с лекота преминава от поезия към художествена и нехудожествена литература, но може би е най-известна с писането си, което съчетава пътеписи с местни и лични истории. Родом от София, България, Касабова емигрира със семейството си в Нова Зеландия в края на 80-те години на миналия век и след като завършва университет, се установява в Шотландия. Избирайки професия, доскоро запазена за мъжете – писането на пътеписи – Капка Касабова се нарежда сред други жени автори, които са насочили вниманието си към Югоизточна Европа, като Мери Едит Дърам и Ребека Уест. За разлика от тях обаче балканският й произход се отразява на разбирането й за противоречията в региона.

През 2017 г. тя публикува книгата “Граница – пътуване до края на Европа”, номинирана и награждавана в цяла Европа. Касабова се отправя на пътешествие по границата между България, Гърция и Турция, където документира настоящето и миналото на градовете и селата в този югоизточен край на бившата Желязна завеса. Преди разпадането на СССР много хора губят живота си, опитвайки се да стигнат до отдавна мечтания Запад. Сега част от тази граница е границата между Европейския съюз и Турция, още една разделителна линия между хората с паспорти, които им дават право да пътуват, и бежанците, които търсят по-добър свят. 

През декември 2021 г. румънското издание на книгата е публикувано от издателство Pandora M Publishing в колекцията Anansi, преведена от английски като Frontiera от Она Франц. 

От двете страни на днешните граници писателката среща овчари, бивши граничари, търговци, фермери, бежанци и дори трафиканти на хора. Те говорят за изгубени животи, но също и за символичното насилие на физическите граници и тяхното въздействие върху поколенията. 

Continue reading