A Romanian film strikes with a diagnosis for ourselves – the Bulgarians

A part of the poster of the film “Collective” (source: Wikipedia Commons, Colectiv)

“Collective” is a film in which the Bulgarian viewer will recognize his own reality at every minute

Anita Dimitrova

This article was published on 30 April 2021 on the website of the newspaper “Sega” and is republished with the consent of the media. The subtitle is changed by the blog.

“Collective” is not a new film – it premiered in September 2019 at the Venice Film Festival. But it continues to attract the attention of academies and travels to viewers around the world – most recently with its two Oscar nominations, the first such success for a Romanian film in history, although neighboring cinema has scored points at major European festivals. Palme d’Or, Golden Bear, etc.).

In Bulgaria, “Collective” was screened at the 24th “Sofia Film Fest”, which passed with a delay and in silence due to the pandemic, and HBO Go subscribers can watch it at any time at home. The European Parliament now allows those who do not have HBO to watch it for free on the Internet until May 9 – as one of the three nominees for the LUX Prize. For the first time, it will be awarded not only by the votes of MEPs, but also to the public throughout the EU. And I highly recommend that it be seen – because it answers not only the internal question for the cultural community “why don’t we have such films”, but also the bigger question “how do we live and why do we allow this to happen”.

Un film românesc lovește cu un diagnostic pentru noi, bulgarii

O parte din coperta filmului Colectiv (sursă: Wikipedia Commons, Colectiv)

„Colectiv” este un film în care telespectatorul bulgar își va recunoaște propria realitate în fiecare minut

Anita Dimitrova

Acest articol a fost publicat pe 30 aprilie 2021 pe site-ul ziarului „Sega” și este preluat cu acordul redacţiei. Subtitlul e modificat de către blog.

„Colectiv” nu este un film nou – a avut premiera în septembrie 2019 la Festivalul de Film de la Veneția. Dar continuă să atragă atenția academiilor și să călătorească spre spectatorii din întreaga lume – cel mai recent cu cele două nominalizări la Oscar. Este primul astfel de succes pentru un film românesc din istorie, deși cinematografia vecinilor a obținut puncte la marile festivaluri europene. (Palm d’Or, Ursul de Aur etc.).

În Bulgaria, „Colectiv” a fost proiectat la cel de-al 24-lea „Sofia Film Fest”, care a trecut cu întârziere și tăcere din cauza pandemiei, dar abonații HBO Go îl pot urmări oricând acasă. Parlamentul European permite acum celor care nu au HBO să îl vadă gratuit pe Internet până pe 9 mai 2021 – ca unul dintre cei trei nominalizați la Premiul LUX. Acest premiu va fi acordat pentru prima dată nu numai prin voturile deputaților, ci și publicului din întreaga UE. Și recomand cu tărie să fie văzut – pentru că răspunde nu numai la întrebarea comunităţii culturale – „de ce nu avem astfel de filme?”, ci și la întrebarea mai mare „cum trăim și de ce permitem aşa ceva?”.

Румънски филм зашлевява с диагноза за нас самите

Част от плаката на филма “Колектив” (източник: Wikipedia Commons, Colectiv)

“Колектив” е филм, в който българският зрител ще разпознава собствената си действителност във всяка минута

Анита Димитрова

Тази статия бе публикувана на 30 април 2021 г. на сайта на вестник “Сега” и препечетана със съгласието на редакцията.

„Колектив“ не е нов филм – премиерата му беше през септември 2019 г. на фестивала във Венеция. Но той продължава да привлича вниманието на академиите и да пътува към зрителите от цял свят – последно с двете си номинации „Оскар“, първи подобен успех за румънски филм в историята, макар съседското кино да е отбелязвало точки на най-големите европейски фестивали (“Златна палма“, „Златна мечка“ и др.).

У нас “Колектив” се завъртя на 24-ия „София филм фест“, минал със закъснение и тихомълком заради пандемията, а абонатите на HBO Go могат да го гледат във всеки един момент у дома си. Сега Европейският парламент дава възможност и на тези, които нямат HBO, да го видят безплатно в интернет до 9 май – като един от трите номинирани за наградата LUX. Тя за пръв път ще се присъжда не само с гласовете на евродепутатите, но и на публиката в целия ЕС. И препоръчвам горещо да бъде видян – защото той отговаря не само на вътрешноведомствения за културната общност въпрос “защо ние нямаме такива филми”, а и на по-големия въпрос “как живеем и защо го позволяваме”.

The struggle for freedom of speech is either unconditional or meaningless

(photo: Pixabay, CC0)

The media situation in Bulgaria is undoubtedly disheartening – but the usual reflections about the Reporters Without Borders freedom of speech ranking do not address some of the biggest threats to journalism

Philip Burov

This article was published on 30 April 2021 at the English section of the site “The Barricade”.

I could explain endlessly how desperate and hopeless the situation with the media in Bulgaria is, and how more and more often I regret that I took up the profession of journalism at all. That is why I am largely inclined to accept the grim findings in the Reporters Without Borders Press Freedom index, in which our country has been given an alarming 112th place this year. Excluding my objections to the presentation of certain oligarchic circles as selfless defenders of free journalism, the reports on Bulgaria present objective problems for the media environment – in fact, I would say that there are many more examples that could be added, even without going to the various attempts to pressure or slander< the media of which I am a part.

Lupta pentru libertatea de exprimare este fie necondiționată, fie lipsită de sens

(sursă: Pixabay, CC0)

Situația în ceea ce priveşte mass-media din Bulgaria este, fără îndoială, descurajantă – dar reflecțiile obișnuite despre clasamentul libertății de exprimare a Reporterilor fără frontiere nu abordează unele dintre cele mai mari amenințări la adresa jurnalismului

Filip Burov

Acest articol a fost publicat pe 22 aprilie 2021 pe secţia bulgărească a site-ului Baricada.

Aș putea explica la nesfârșit cât de disperată și lipsită de speranță este situația cu mass-media din Bulgaria și cât de des regret că mi-am asumat profesia de jurnalism. De aceea, eu sunt în mare parte înclinat să accept constatările sumbre din indicele pentru libertatea presei Reporterilor fără frontiere, în care țara noastră a primit anul acesta locul alarmant 112. Excluzând obiecțiile mele față de prezentarea anumitor cercuri oligarhice ca apărători dezinteresați ai jurnalismului liber, rapoartele despre Bulgaria prezintă probleme obiective pentru mediul mediatic – de fapt, aș spune că există multe alte exemple care ar putea fi adăugate, chiar și fără a merge la diferitele încercări de presiune sau calomnie a mass-media din care fac parte.

Борбата за свобода на словото е или безусловна, или безсмислена

(източник: Pixabay, CC0)

Ситуацията с медиите в България безспорно е отчайваща – но обичайните разсъждения около класацията на “Репортери без граници” не засягат някои от най-големите заплахи за журналистиката

Филип Буров

Тази статия бе публикувана на 22 април 2021 г. на българската секция на сайта “Барикада”.

Бих могъл да обяснявам до безкрай колко е отчайващо и безнадеждно положението с медиите у нас, и как все по-често ми се случва да съжалявам, че изобщо съм се захванал с тази професия. Поради това до голяма степен съм склонен да приема мрачните констатации в индекса на “Репортери без граници” за свобода на словото, в който тази година на страната ни е отредено притеснителното 112-то място. Като изключим възраженията ми към представянето на определени олигархични кръгове като самоотвержени защитници на свободната журналистика, докладите за България представят обективни проблеми за медийната среда – всъщност бих казал, че има още доста примери, които биха могли да се добавят, дори без да стигам до различните опити за натиск или оклеветяване на медията, от която съм част.

Afirmarea unui blog româno-bulgar

Privire retroversă şi înainte (foto: Pixabay, CC0)

Acest text a fost publicat pe pagina ”Despre blog” în ziua de 5 februarie 2021.

La mai mult de cinci ani de la înființarea blogului, mesajul acestuia către cititori trebuie actualizat. Blogul a fost evident un succes. Acum are peste 1000 de articole în 9 limbi (engleză, germană, poloneză, italiană, persană, chineză, croată, română, bulgară), 150 de abonați pe WordPress sau prin e-mail, peste 1000 de follower-i ai paginii de Facebook. În calitatea mea de editor și fondator al acestuia, am fost invitat de mass-media din Bulgaria, România, Danemarca, Marea Britanie, Polonia, Iran pentru interviuri pe teme politico-sociale cu privire la România și Bulgaria. O comunitate online și offline s-a format în jurul blogului, care include traducători din și în limbile română şi bulgară, cărturari și cadre academice, experți  ONG-iști, analiști, jurnaliști și oameni de rând care se simt îmbogățiți de relațiile transfrontaliere dintre bulgari și români.

Утвърждаването на един българо-румънски блог

Поглед назад и към това, което предстои (снимка: Pixabay, CC0)

Владимир Митев

Този текст бе публикуван на страницата “За блога” на 5 февруари 2021 г.

Повече от пет години след създаването на блога, посланието му към читателя трябва да бъде актуализирано. Блогът очевидно има успех. В момента разполага с повече от 1000 статии на 9 езика (английски, немски, полски, италиански, персийски, китайски, хърватски, румънски, български), 150 абонати в WordPress или чрез имейл, повече от 1000 последователи на страницата си във Facebook. Като негов редактор и основател съм канен за интервюта относно румънската и българската политика и общество от медиите в България, Румъния, Дания, Великобритания, Полша, Иран. Около блога се формира онлайн и офлайн общност, която включва българо-румънски преводачи, учени и академични кадри, експерти от неправителствени организации, анализатори, журналисти и обикновени хора, които се чувстват овластени от трансграничните отношения между българи и румънци.

The Social Dilemma – a documentary about what we already know

(source: Pixabay, CC0)

The liberal paradigm of the media believes that we are rational, autonomous individuals, who can tell truth from lie. This is now being replaced by the understanding that we have to be protected from fake news. What is the new element here and what does it tell us about the world in which we live and in which we have lived?

Maria Cernat

This article was published on 8 October 2020 at the English section of the site “The Barricade”.

Oxford University has recently published a study, according to which conspiracy videos on YouTube on the Covid-19 pandemic were watched by more viewers than the audiences of the five most popular TV channels in the USA. This information is causing concern in the circles that deal professionally with disinformation. In the following article I will analyse a number of interesting aspects of the fake news problem and the theory of media. 

The Social Dilemma – un documentar despre ceea ce știam deja

(sursă: Pixabay, CC0)

Paradigma liberală că individul este raţional, autonom şi că poate diferenţia adevăr de minciune este înlocuită de înţelegereacă el trebuie apăratde ştirile falşe. Ce ne spune asta despre lumea în care trăim şi în care am trăit?

Maria Cernat

Acest articol a fost publicat pe 27 septembrie 2020 pe secţia românească a site-ului Baricada.

Recent universitatea Oxford a dat publicității un studiu potrivit căruia filmulețele conspiraționiste de pe YouTube privind pandemia de Covid 19 au adunat mai mulți spectatori decât primele cinci canale din topul televiziunilor americane ca mărime a audienței!

În cadrul discuțiilor despre fake-news această informație generează destulă îngrijorare. Aleg să analizez aceste aspecte în articolul de față dintr-o perspectivă mai amplă.

Netflix a produs recent un documentar ce reunește nume importante din industria tehnologiilor digitale: inginerul care a inventat butonul de like, cel care a inventat algoritmul prin care se fac recomandări pe youtube, șeful departamentului de design etic de la Google, jucători importanți pe piața investițiilor în domeniul digital, activiști. În fine, Netflix ne prezintă oameni care au deținut – interesant că toți au plecat din acele funcții și încă se tem de consecințele a ceea ce o să spună în lumina contractelor de confidențialitate pe care le-au semnat – funcții extrem de importante la vârful ierarhiei manageriale a giganților digitali: Google, Youtube, Instagram, Facebook.

Fără a încerca să stric plăcerea de a urmări documentarul o să încerc să analizez câteva lucruri interesante.