A Romanian film strikes with a diagnosis for ourselves – the Bulgarians

A part of the poster of the film “Collective” (source: Wikipedia Commons, Colectiv)

“Collective” is a film in which the Bulgarian viewer will recognize his own reality at every minute

Anita Dimitrova

This article was published on 30 April 2021 on the website of the newspaper “Sega” and is republished with the consent of the media. The subtitle is changed by the blog.

“Collective” is not a new film – it premiered in September 2019 at the Venice Film Festival. But it continues to attract the attention of academies and travels to viewers around the world – most recently with its two Oscar nominations, the first such success for a Romanian film in history, although neighboring cinema has scored points at major European festivals. Palme d’Or, Golden Bear, etc.).

In Bulgaria, “Collective” was screened at the 24th “Sofia Film Fest”, which passed with a delay and in silence due to the pandemic, and HBO Go subscribers can watch it at any time at home. The European Parliament now allows those who do not have HBO to watch it for free on the Internet until May 9 – as one of the three nominees for the LUX Prize. For the first time, it will be awarded not only by the votes of MEPs, but also to the public throughout the EU. And I highly recommend that it be seen – because it answers not only the internal question for the cultural community “why don’t we have such films”, but also the bigger question “how do we live and why do we allow this to happen”.

Un film românesc lovește cu un diagnostic pentru noi, bulgarii

O parte din coperta filmului Colectiv (sursă: Wikipedia Commons, Colectiv)

„Colectiv” este un film în care telespectatorul bulgar își va recunoaște propria realitate în fiecare minut

Anita Dimitrova

Acest articol a fost publicat pe 30 aprilie 2021 pe site-ul ziarului „Sega” și este preluat cu acordul redacţiei. Subtitlul e modificat de către blog.

„Colectiv” nu este un film nou – a avut premiera în septembrie 2019 la Festivalul de Film de la Veneția. Dar continuă să atragă atenția academiilor și să călătorească spre spectatorii din întreaga lume – cel mai recent cu cele două nominalizări la Oscar. Este primul astfel de succes pentru un film românesc din istorie, deși cinematografia vecinilor a obținut puncte la marile festivaluri europene. (Palm d’Or, Ursul de Aur etc.).

În Bulgaria, „Colectiv” a fost proiectat la cel de-al 24-lea „Sofia Film Fest”, care a trecut cu întârziere și tăcere din cauza pandemiei, dar abonații HBO Go îl pot urmări oricând acasă. Parlamentul European permite acum celor care nu au HBO să îl vadă gratuit pe Internet până pe 9 mai 2021 – ca unul dintre cei trei nominalizați la Premiul LUX. Acest premiu va fi acordat pentru prima dată nu numai prin voturile deputaților, ci și publicului din întreaga UE. Și recomand cu tărie să fie văzut – pentru că răspunde nu numai la întrebarea comunităţii culturale – „de ce nu avem astfel de filme?”, ci și la întrebarea mai mare „cum trăim și de ce permitem aşa ceva?”.

Румънски филм зашлевява с диагноза за нас самите

Част от плаката на филма “Колектив” (източник: Wikipedia Commons, Colectiv)

“Колектив” е филм, в който българският зрител ще разпознава собствената си действителност във всяка минута

Анита Димитрова

Тази статия бе публикувана на 30 април 2021 г. на сайта на вестник “Сега” и препечетана със съгласието на редакцията.

„Колектив“ не е нов филм – премиерата му беше през септември 2019 г. на фестивала във Венеция. Но той продължава да привлича вниманието на академиите и да пътува към зрителите от цял свят – последно с двете си номинации „Оскар“, първи подобен успех за румънски филм в историята, макар съседското кино да е отбелязвало точки на най-големите европейски фестивали (“Златна палма“, „Златна мечка“ и др.).

У нас “Колектив” се завъртя на 24-ия „София филм фест“, минал със закъснение и тихомълком заради пандемията, а абонатите на HBO Go могат да го гледат във всеки един момент у дома си. Сега Европейският парламент дава възможност и на тези, които нямат HBO, да го видят безплатно в интернет до 9 май – като един от трите номинирани за наградата LUX. Тя за пръв път ще се присъжда не само с гласовете на евродепутатите, но и на публиката в целия ЕС. И препоръчвам горещо да бъде видян – защото той отговаря не само на вътрешноведомствения за културната общност въпрос “защо ние нямаме такива филми”, а и на по-големия въпрос “как живеем и защо го позволяваме”.

The struggle for freedom of speech is either unconditional or meaningless

(photo: Pixabay, CC0)

The media situation in Bulgaria is undoubtedly disheartening – but the usual reflections about the Reporters Without Borders freedom of speech ranking do not address some of the biggest threats to journalism

Philip Burov

This article was published on 30 April 2021 at the English section of the site “The Barricade”.

I could explain endlessly how desperate and hopeless the situation with the media in Bulgaria is, and how more and more often I regret that I took up the profession of journalism at all. That is why I am largely inclined to accept the grim findings in the Reporters Without Borders Press Freedom index, in which our country has been given an alarming 112th place this year. Excluding my objections to the presentation of certain oligarchic circles as selfless defenders of free journalism, the reports on Bulgaria present objective problems for the media environment – in fact, I would say that there are many more examples that could be added, even without going to the various attempts to pressure or slander< the media of which I am a part.

Lupta pentru libertatea de exprimare este fie necondiționată, fie lipsită de sens

(sursă: Pixabay, CC0)

Situația în ceea ce priveşte mass-media din Bulgaria este, fără îndoială, descurajantă – dar reflecțiile obișnuite despre clasamentul libertății de exprimare a Reporterilor fără frontiere nu abordează unele dintre cele mai mari amenințări la adresa jurnalismului

Filip Burov

Acest articol a fost publicat pe 22 aprilie 2021 pe secţia bulgărească a site-ului Baricada.

Aș putea explica la nesfârșit cât de disperată și lipsită de speranță este situația cu mass-media din Bulgaria și cât de des regret că mi-am asumat profesia de jurnalism. De aceea, eu sunt în mare parte înclinat să accept constatările sumbre din indicele pentru libertatea presei Reporterilor fără frontiere, în care țara noastră a primit anul acesta locul alarmant 112. Excluzând obiecțiile mele față de prezentarea anumitor cercuri oligarhice ca apărători dezinteresați ai jurnalismului liber, rapoartele despre Bulgaria prezintă probleme obiective pentru mediul mediatic – de fapt, aș spune că există multe alte exemple care ar putea fi adăugate, chiar și fără a merge la diferitele încercări de presiune sau calomnie a mass-media din care fac parte.

Борбата за свобода на словото е или безусловна, или безсмислена

(източник: Pixabay, CC0)

Ситуацията с медиите в България безспорно е отчайваща – но обичайните разсъждения около класацията на “Репортери без граници” не засягат някои от най-големите заплахи за журналистиката

Филип Буров

Тази статия бе публикувана на 22 април 2021 г. на българската секция на сайта “Барикада”.

Бих могъл да обяснявам до безкрай колко е отчайващо и безнадеждно положението с медиите у нас, и как все по-често ми се случва да съжалявам, че изобщо съм се захванал с тази професия. Поради това до голяма степен съм склонен да приема мрачните констатации в индекса на “Репортери без граници” за свобода на словото, в който тази година на страната ни е отредено притеснителното 112-то място. Като изключим възраженията ми към представянето на определени олигархични кръгове като самоотвержени защитници на свободната журналистика, докладите за България представят обективни проблеми за медийната среда – всъщност бих казал, че има още доста примери, които биха могли да се добавят, дори без да стигам до различните опити за натиск или оклеветяване на медията, от която съм част.

Ieşire spre cer sau Marin Sorescu în bulgară

Cartea cu opere ale lui Marin Sorescu este tradusă în limba bulgară de Ognean Stamboliev (sursă: Ognean Stamboliev)

O carte frumos proiectată, publicată de Avangard Print, cu un peisaj metafizic al unuia dintre cei mai interesanți pictori bulgari – Nikolai Karagiov, întâlnește un mare scriitor mondial de la vecinul nostru de la nord

Prof. Dr. Erika Lazarova, Academia Ştiinţelor din Bulgaria – Sofia

Acest articol a fost publicat pentru prima dată în presa bulgară în 2011 și a fost acordat blogului „Podul prieteniei” de Ognian Stamboliev cu ocazia împlinirii a 85 de ani de la naștere și a 25 de ani de la moartea lui Marin Sorescu. Ognyan Stamboliev este traducătorul bulgar al cărții, pe care prof. Dr. Erika Lazarova de la Academia Ştiinţelor din Bulgaria o recenzează.

Marin Sorescu (1936-1996) este deja cunoscut publicului nostru cultural în principal din periodicele și traducerile lui Ognyan Stamboliev (n. 1947). Acum, proeminentul nostru traducător și cunoscător al literaturii române ne oferă peste 400 de pagini de poezie, dramă și eseuri ale acestui autor mondial şi original. Apărând în literatura vecinului nostru de la nord de Dunăre în anii ‘60 ai secolului al XX-lea, alături de ceilalţi faimoşi intelectuali din țara noastră: Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, el se numără printre poeții care au reînnoit poezia românească și au atins înălțimi reale.

Стълба до Небето или Марин Сореску на български

Книгата с произведения на Марин Сореску е преведена на български език от Огнян Стамболиев (източник: Огнян Стамболиев)

Една красиво оформена книга на издателство „Авангард принт” с метафизичен пейзаж на един от най-интересните български живописци – Николай Караджов, ни среща с голям световен писател от северната ни съседка

Проф. д-р Ерика Лазарова, БАН – София

Тази статия бе публикувана за първи път в български медии през 2011 г. и бе предоставена на блога „Мостът на приятелството“ от Огнян Стамболиев по повод 85-годишнината от рождението и 25-годишнината от смъртта на Марин Сореску. Огнян Стамболиев е преводачът на български език на книгата, която проф. Д-р Ерика Лазарова от БАН рецензира.

Марин Сореску (1936-1996 г.) е вече познат на нашата културна публика главно от периодичния печат и преводите на Огнян Стамболиев (р. 1947). Сега изтъкнатият наш преводач и познавач на румънската литература ни предлага повече от 400 страници с поезията, драматургията и есеистиката на този безспорно оригинален световен автор. Появил се в литературата на северната ни съседка през 60-те години на ХХ век, заедно с известните и у нас: Никита Станеску, Ана Бландиана, Йоан Александру, той е сред поетите, обновили румънската поезия и достигнали до истински върхове.

The golden age of the right and the answer of the left in Romania

Bucharest (photo: Pixabay, CC0)

Eniko Vincze

This article was published on Baricada România on 12th December 2020.

As commenters have noted in recent days, the attractiveness of the AUR party (which is an abbreviaure of The Aliiance for Union of Romanians as well as means Gold) is based on a discursive mix that has the potential to mobilize various social categories. Because of this diversity, many people can find a message on the AUR agenda that might match their overwhelming feelings (including, as Cornel Ban pointed out in his article for FEPS – Foundation for European Progressive Studies: anti-vaccinists, football hooligans, Holocaust deniers, anti-Hungarian ultranationalists, the military, pious Christians and believers in New Age medicine).

Behind the diffused rhetoric shaped by the discursive mixture mentioned above, there is also an ideological amalgam that has the potential to attract people from different backgrounds, even from different social classes. At first glance, this mixture combines – on the one hand – cultural conservatism fueled by opposition to political correctness and revengeful hatred of all kinds of identity policies, and on the other hand populism based on the sense of dignity that people want to regain it from the various humiliations suffered by all major political parties (both old and new). Precisely for this reason, like any manifestation of nationalism, the AUR ideology has the potential to build a diffuse sense of belonging that transcends various social boundaries (age, profession, class). And, in addition, it has the potential to justify the strengthening of the police state and militarization, phenomena that we have seen manifesting itself more and more strongly in 2020…

Epoca de aur a dreptei şi răspunsul stângii

Bucureşti (sursă: Pixabay, CC0)

Eniko Vincze

Acest articol a fost publicat pe Baricada România pe 12 decembrie 2020.

După cum au observat comentatorii în ultimele zile, atractivitatea AUR se bazează pe un amestec discursiv care are potențialul de a mobiliza diverse categorii sociale. Datorită acestei diversități, mulți oameni pot găsi un mesaj pe agenda AUR, care s-ar putea potrivi cu sentimentele lor care îi copleșesc (incluzând, precum a arătat Cornel Ban într-un articol al său scris pentru FEPS – Fundația pentru Studii Progresiste Europene: anti-vacciniști, huligani de fotbal, negaționiști ai Holocaustului, ultranaționaliștii anti-maghiari, militariști, creștini evlavioși și credincioși ai medicinei New Age).

În spatele retoricii difuze modelate de amestecul discursiv menționat mai sus, există și un amalgam ideologic care are potențialul de a atrage oameni din medii, chiar și din clase sociale diferite. La o primă privire, acestă mixtură combină – pe de o parte – conservatorismul cultural alimentat de anti-corectitudine-politică și de ura revanșistă față de toate felurile de politici identitare, și pe de altă parte populismul bazat pe sentimentul de demnitate pe care oamenii vor să și-l redobândească față de umilințele diverse suferite din partea tuturor marilor partide politice (atât cele vechi, cât și cele noi). Tocmai din acest motiv, ca orice manifestare a naționalismului, ideologia AUR are potențialul să construiască un sentiment difuz de apartanență care transcede diverse granițe sociale (de vârstă, de profesie, de clasă). Și, în plus, are și potențialul de a justifica întărirea statului polițienesc și militarizării, fenomene pe care le-am văzut manifestându-se tot mai puternic în 2020…