Petăr Denchev în conversație despre romanul “Supra înfășurare”: Suntem o societate uimitor de tipizată

(sursă: Pixabay, CC0)

Dacă valorizezi trecutul în detrimentul prezentului, probabilitatea unei catastrofe este foarte mare, avertizează scriitorul bulgar

Antonia Apostolova, Discuții Literare, 14 octombrie 2021

Petăr Denchev este regizor de teatru și scriitor. Spectacolele sale au fost prezentate la diverse festivaluri și forumuri din Serbia, România, Kosovo, Muntenegru și Republica Moldova. În 2007 a câștigat concursul național pentru un nou roman bulgăresc “Dezvoltare” cu manuscrisul “Cum sărută un bărbat o femeie pe care o iubește”. Romanul său anterior, ,,Micul zeu al cutremurului’’ (vezi recenzia aici), a fost nominalizat în 2019 la Helicon Literary Award. Este autorul colecției de povestiri ,,Povești în timpul trecut’’ și al romanului ,,Soarele liniștit’’ (vezi recenzia aici). Lucrările lui Petăr Denchev au fost traduse în sârbă, macedoneană, slovenă, engleză, germană și persană.

Петър Денчев в разговор за “Превъртане”: Ние сме удивително типизирано общество

(източник: Pixabay, CC0)

Ако валоризираш миналото с предимство пред настоящето, вероятността да катастрофираш е много голяма, предупреждава писателят

Антония Апостолова, Литературни разговори, 14 октомври 2021 г.  

Петър Денчев е театрален режисьор и писател. Негови спектакли са гостували на различни фестивали и форуми в Сърбия, Румъния, Косово, Черна гора и Молдова. През 2007 г. печели националния конкурс за нов български роман “Развитие” с ръкописа си “Тъй, както мъж целува жена, която обича”. Предишният му роман “Малкият бог на земетръса” (виж рецензия тук) беше номиниран през 2019 г. за литературната награда “Хеликон”. Автор е на сборника с разкази “Истории в минало време” (виж рецензия тук) и на романа “Тихото слънце” (виж рецензия тук). Произведения на Петър Денчев са преведени на сръбски, македонски, словенски, английски, немски и фарси.

С Петър сме разговаряли за романа му “Малкият бог на земетръса” (виж интервюто тук), за писането (виж интервюто тук) и за балканската литература (виж интервюто тук).

Bulgaria interbelică în umbra celor două catastrofe naționale

Regele bulgar Boris III (sursă: YouTube)

O viziune a unui istoric de stânga asupra perioadei interbelice în contextul viitoarei restaurări a perioadei monarhice în istoria Bulgariei

Iskra Baeva

Acest articol a fost publicat în volumul X, numărul 3 (37), Serie nouă, iunie-august 2022 al revistei românești Polis.

Abstract: In this study, the author’s approach was to review the most important moments of political history, which the Bulgarian state experienced from 1877-1878 until the end of the Second World War. As Baeva introduces us, Bulgarian democracy has been influenced by the geo-political and economic realities of the time. The incomplete realization of the Bulgarian nation-state and the existence of a deeply rural society were the two constants that inexorably influenced the internal and foreign policy of the Bulgarian political class during the analyzed period.

Keywords: Bulgaria, national project, nationalism, failure of democracy, authoritarian regimes

Introducere

Istoria statală a Bulgariei, care se deschide după încheierea războiului ruso-turc din 1877-1878, a fost plină de evenimente. Această perioadă istorică a fost semnată de cele trei războaie desfășurate în doar șase ani: Primul Război Balcanic (1912–1913), Al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1915–1918), la care Bulgaria a participat și le-a pierdut. Statul bulgar a intrat în lumea postbelică ca un actor învins, profund izolat în Balcani, înconjurat aproape în întregime[1] de țări care s-au așezat la masa învingătorilor, pentru că au făcut parte din Antanta. Înfrângerea a avut consecințe cumplite deoarece frontierele au fost ciopârțite, ceea ce a provocat apariția unui val de refugiați spre Bulgaria. În acest context, viața politică din perioada interbelică a fost influențată de dorința oamenilor de a-i identifica și pedepsi pe cei responsabili pentru înfrângere. Marea dezamăgire provocată de politica partidelor politice tradiționale a oferit o șansă altor forțe politice care au căutat soluții noi în contextul marii ciocniri europene care a implicat lumi aflate între revoluție și contrarevoluție. Combinația dintre acești factori au provocat lovituri de stat, răscoale și un autoritarism care s-a dezvoltat din ce în ce mai mult în Bulgaria.

Междувоенна България в сянката на двете национални катастрофи

Цар Борис III на корицата на списание Time (източник: YouTube)

Поглед на лявомислещ историк към междувоенния период в условията на настъпваща реставрация на монархическия период в българската история

Искра Баева

Тази статия бе публикувана в сборник X, брой 3 (37), нова серия, юни-август 2022 г. на румънското списание Polis.

Развитието на България между двете световни войни е кратък, но изпълнен с бурни събития период в историята на държавата, възстановила съществуването си в резултат на Руско-турската война от 1877-1878 г. То преминава в сянката поражението в третата война само за шест години – Балканската (1912–1913), Междусъюзническата (1913) и Първата световна война (1915–1918). България навлиза в следвоенния свят като победена държава, дълбоко изолирана на Балканите, заобиколена почти изцяло¹ от страни, наредили се на масата на победителите, защото са се включили в Антантата. Поражението има жестоки последици: то орязва границите, създава поредната бежанска вълна и ожесточава обществените отношения заради търсенето на виновници за поражението и желанието те да бъдат наказани. Голямото разочарование от традиционните политически партии дава шанс на нови политически сили, които търсят нови решения и от големия европейски сблъсък между революция и контрареволюция. Съчетанието на всичко това донася на междувоенна България преврати, въстания и нарастващ авторитаризъм.

Why do Bulgarians and Romanians fear having a dynamic identity between themselves?

(source: Wikipedia Commons)

Interview with a director of Equilibrium, the social services NGO in Rousse, about his experiences and impressions from Bulgarian-Romanian cooperation and competition, about the possible sources of dynamism in these relations and about borders of experience that prevent change from taking place between the two nations

Vladimir Mitev

David Bisset is a specialist in child poverty and deprivation. He is one of the founders of Equilibrium, which is one of the leading children’s organisations in SEE. His relationship with Bulgaria goes back to 1991. He has lived in the country since 2000. David has a vast experience in encouraging social change in Southeastern Europe. He discussed with the blog “The Bridge of Friendship” about hurdles to change in Bulgarian-Romanian relations and in the region.

De ce se tem bulgarii și românii să aibă o identitate dinamică între ei?

(source: Wikipedia Commons)

Interviu cu un director al ONG-ului destinat serviciilor sociale Equilibrium din Ruse, despre experiențele și impresiile sale din cooperarea și competiția bulgaro-română, despre posibilele surse de dinamism în aceste relații și despre frontierele de experiență care împiedică schimbarea între cele două națiuni

Vladimir Mitev

David Bisset este specialist în sărăcie și lipsuri ale copiilor. El este unul dintre fondatorii Equilibrium, care este una dintre cele mai importante organizații pentru copii din Europa de Sud-Est. Relația sa cu Bulgaria datează din 1991. El locuiește în această țară din anul 2000. David are o experiență vastă în încurajarea schimbărilor sociale în Europa de Sud-Est. El a discutat cu blogul “Podul Prieteniei” despre obstacolele în calea schimbării în relațiile româno-bulgare și în regiune.

Защо българите и румънците се страхуват от динамична идентичност помежду си?

(източник: Wikipedia Commons)

Интервю с директора на “Еквилибриум”, неправителствена организация за социални услуги в Русе, за опита и впечатленията му от българо-румънското сътрудничество и конкуренция, за възможните източници на динамика в тези отношения и за границите на опита, които пречат на промяната между двата народа

Владимир Митев

Дейвид Бисет е специалист по въпросите на детската бедност и лишенията. Той е един от основателите на “Еквилибриум”, която е една от водещите детски организации в Югоизточна Европа. Връзката му с България датира от 1991 г. От 2000 г. живее в страната. Дейвид има богат опит в насърчаването на социалната промяна в Югоизточна Европа. Той обсъди с блога “Мостът на приятелството” пречките пред промяната в българо-румънските отношения и в региона.

Matei Vișniec – prejudecata unui interpret

Ognian Stamboliev (sursă: Eslița Popova)

Criticul Krum Gherghițov despre relația specială dintre traducătorul Ognian Stamboliev și dramaturgul român

Krum Gherghițov 

Ognian Stamboliev, cunoscutul nostru traducător din română și italiană, critic muzical și literar, are o anumită înclinație spre opera scriitorului franco-român Matei Vișniec (n. 1956). De mult timp, cu o consecvență meticuloasă, a tradus majoritatea operelor de ficțiune și teatru ale acestui autor de renume mondial, cum ar fi romanele sale. Domnul K eliberat, Panică în orașul luminilor, Haosul planificat, Neguțătorul de începuturi de roman, culegerea de poeme Orașul cu un singur locuitor, colecțiile de piese de teatru O mansardă la Paris privind moartea, Un călător în ploaie și o serie de alte lucrări. 9 cărți în total!

Матей Вишниек – пристрастието на един преводач

Огнян Стамболиев (снимка: Еслица Попова)

Критикът Крум Гергицов за специалната връзка между преводача Огнян Стамболиев и румънския драматург

Крум Гергицов

Известният наш преводач от румънски и италиански, музикален и литературен критик Огнян Стамболиев има определено пристрастно отношение към творчеството на френско-румънския писател Матей Вишниек (1956 г.). Отдавна, с педантична последователност, той е превежда повечето от белетристичните и драматургичните опуси на този световно признат автор, като романите му: “Господин К. на свобода“, „Паника в града на Светлините“, „Планираният хаос“, „Търговецът на начала на романи“, сборника със стихове“ Град с един единствен жител“, сборниците с пиеси „Мансарда в Париж с изглед към смъртта“, „Пътник в дъжда“ и още редица други произведения. Общо 9 книги!

Cât de cool mai e haiducul?

Glose despre folk-rockul haiducesc

Florin Dumitrescu

Acest text a fost publicat pe 13 iunie 2022 pe secția românească a site-ului Baricada.

Sunt textier de treizeci de ani. Știu cam toată istoria libretisticii românești, de la romanțe până la cele mai noi genuri și subgenuri muzicale.

Prima dată, acum câțiva ani, am folosit într-un text un cuvânt pe care multă vreme l-am ocolit: haiduc. Mai precis, am propus distihul „încă pot să duc / viață de haiduc” pentru un cântec al lui Dan Manciulea, Am înfrânt. În context, „viață de haiduc” voia să însemne o viață la limita sărăciei, în refuzul convențiilor sociale, chiar cu o nuanță de rebeliune. Mulți dintre noi, atunci când nu reușim să plătim taxele sau când ne confruntăm cu abuzurile autorităților, avem impresia că devenim așa, un pic haiduci…

Numai că, într-un cântec folk, acestui sens i se adaugă inevitabil și alte ecouri.

Dincolo de vorba asta simplă se ițește o întreagă lume, cu pistoale și pumnale, cavalcade și ambuscade, o lume apropiată și, totuși, atât de exotică: lumea folk-rockului haiducesc, cu rădăcini la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70.

Dan Manciulea a cântat cântecul ca atare și l-a și imprimat pe disc. Mai departe l-au difuzat posturile de radio și l-au viralizat privitorii canalului său de YouTube. Dintr-odată m-am trezit că mulți oameni din comunitatea folk m-au întâmpinat ca pe unul de-al lor și m-au felicitat – mai ales pentru „partea aia cu haiducul”; în timp ce alții, din zona cool-trendy-corporații-industrii creative, mi-au zis că putea fi „o piesă ok”, dar o strică „partea aia cu haiducul”.

Cum se face că „partea aia cu haiducul” sparge publicul în două? m-am întrebat.