
(foto: Pixabay, CC0)
Jurnalismul înseamnă storytelling. Aceasta este prima lecție, pe care începătorii acestei meserii o primesc de la cei mai experimentați. Dar poveștile sunt mult mai vechi, pornind de la cel mai vechi cotidian.
În trecut poveștile au fost numite basme. Ne aducem aminte de povestea ”Cositorii” a lui Elin Pelin, în care protagonistul Blagolaja (Cel Bun mincinos) știe cel mai bine ce și cum e în viață. ”Ce beneficii ai de la adevăr?”, îi spune el tânărului Lazo, care reacționează cu emoție la poveștile lui Blagolaja. ”Să-ți povestesc despre pantalonii zdrențăroși ai bunicului Todor sau despre kamelaukionul preoțului cel bătrăn? Sau să-ți povestesc despre noi – săracii, care am venit cu coase și saci și am călătorit o săptămână întreagă până în Tracia pentru a cosi? Toate acestea, prietene, sunt adevăr. Dar ce beneficii îți oferă acest pur adevăr?” Lazo nu e fericit – de ce trebuie să asculte povești neobișnuite despre niște oameni ciudați. ”Ei sunt ciudați, dar buni. Le asculți, le asculți și uiți totul… Și se prea poate ca la un moment dat, lucrul cel ciudat să ți se pară adevărat. Acesta este motivul pentru care au inventat oamenii povestea. Și cântecul există tot din această cauză… Scopul lor este să te poarte dincolo de adevăr, să înțelegi că ești om”, răspunde marele povestitor.
Cuvintele Blagolajului mi-au amintit de conferința “The Power of Storytelling”, care a atras 200 de oameni într-o sală mare a complexului World Trade Center din București, în octombrie 2013. Dupa achitarea unei taxe acceptabile, am avut privilegiul să-i ascult pe câțiva dintre cei mai respectați oameni din jurnalismul american contemporan. Ei ne-au împartășit experiența lor, gândurile lor și… minciuni frumoase. Storytelling (sau non-fiction) e un gen jurnalistic, pe care organizătorii conferinței îl promovează în România prin revista lor și pe care doresc să îl exporte în regiunile apropiate. Este o modalitate de a scrie, un nou tip de scris, în articolele căruia se utilizază instrumente literare, în timp ce tot ceea ce se scrie este bazat pe fapte și evenimente reale.
Ce a fost real și ce a fost fals în prezentările vorbitorilor noștri, în unele momente a fost dificil de distins. Blagolaja știe -cu cât mai dulce este o poveste, cu atât este ea mai mincinoasă. Cei care sunt încântați de adevăr, pot fi serioși și neclintiți ca piatra.
Continue reading →