Alegeri europarlamentare 2019: Duios, democrația trecea…

450px-Lëtzebuerger_Guillotine_700x350
Întregul sistem politic şi social ar putea funcţiona ca o ghilotină (photo: Zinneke at lb.wikipedia, CC BY-SA 3.0 LU)

Nu sufăr după Liviu Dragnea. Mă doare că întreaga politică este redusă la instigare, scrie analista Maria Cernat

Maria Cernat

Acest articol a fost publicat pe 28 mai 2019 pe secţia românească a site-ului Baricada.

Știți gluma aceea că dacă ura împotriva lui Dragnea ar fi convertită în energie electrică ar ajunge umanității cel puțin pentru următorul secol? Dacă n-o știți, v-o spun eu, pentru că a fost valabilă și în 2014, doar că atunci era Ponta de serviciu. Ei bine, Liviu Dragnea pare că a reușit să provoace mai mult resentiment decât toată cohorta de condamnați din piețele publice de-a lungul timpului care au pierit în uralele mulțimii furibunde. Dacă previziunile obscurantiștilor de rit nou privind ”energiile negative” s-ar fi îndeplinit, acest om ar fi trecut demult la cele sfinte. România are acest obicei de a-și detesta până la desființare liderii care, dacă nu sfârșesc împușcați de-a binelea, vor fi măcar cazați la pușcărie. Iar PSD deține un trist record în acest sens. Mai întâi Adrian Năstase, iar acum Liviu Dragnea sfârșesc încarcerați după aventuri în fruntea partidului.

Curios lucru, din tabăra adversă prea puțini politicieni au sfârșit atât de prost. Sunt mulți care afirmă că o pereche de cătușe nu i-ar sta deloc prost nici lui Traian Băsescu și cu atât mai puțin Elenei Udrea. Să fim optimiști: poate e doar o chestiune de timp!

Continue reading “Alegeri europarlamentare 2019: Duios, democrația trecea…”

Advertisements

Европейските избори в Румъния: как политическата злоба подменя демокрацията

450px-Lëtzebuerger_Guillotine_700x350
Цялата политическа и обществена система може да действа като гилотина (снимка: Zinneke at lb.wikipedia, CC BY-SA 3.0 LU)

Не страдам за Драгня. Боли ме, че цялата румънска политика е сведена до насъскване и подстрекаване, пише анализаторът Мария Чернат

Мария Чернат

Тази статия бе публикувана на румънската секция на сайта “Барикада” на 28 май 2019 г. Тук е препечатана с малки промени.

На 27 май 2019 г. лидерът на Социалдемократическата партия в Румъния Ливиу Драгня бе осъден на 3,5 години затвор, което предизвика небивала радост у румънските десни избиратели. Ден по-рано на евровота десните формации в румънската политика се представиха много добре, докато подкрепата за управляващите социалдемократи спадна с над 20% спрямо резултата им на парламентарните избори през 2016 г. Повече за повратния момент в румънската политика може да се прочете тук и тук.

Чували ли сте онзи виц, че ако омразата срещу Драгня можеше да бъде обърната в електроенергия, щеше да стигне на човечеството поне за цял век? Е, вече сте го чули. Той бе актуален и през 2014 г., само че тогава Понта беше начело на партията на социалдемократите. Е, добре, Ливиу Драгня май успя да провокира повече озлобление от цялата кохорта осъдени по площадите. Те загинаха, поне в обществен план, под ликуването на тълпите.

Ако прогнозите на съвременните езотерици се бяха сбъднали, сигурно Драгня щеше да си е отишъл отдавна от тази свят. Румъния има обичай да мрази своите лидери до степен да ги унищожава. Онези, които не свършат застреляни от наказателния взвод, поне биват настанявани по затворите. Социалдемократическата партия държи тъжен рекорд в този смисъл. Преди Адриан Нъстасе, а сега Ливиу Драгня завършват в затвора след приключенията им начело на партията.

Интересно е, че от противоположния им лагер доста малко политици имат такъв лош край. Мнозина биха казали, че едни белезници не биха стояли никак зле върху ръцете на Траян Бъсеску или Елена Удря. Да бъдем оптимисти: може би е само въпрос на време!

Continue reading “Европейските избори в Румъния: как политическата злоба подменя демокрацията”

Epoca lui Liviu Dragnea în politica românească s-a terminat

dragnea-700x350
Liviu Dragnea (foto: Partidul Social Democrat, Flickr, CC BY 2.0)

Rezultatele din alegerile europarlamentare şi din referendumul despre justiţie dă un semn clar că formula actuală a guvernării din Bucureşti este nedorită de majoritatea românilor

Vladimir Mitev

Acest articol a fost publicat pe 27 mai 2019 pe secţia bulgărească a site-ului Baricada. 

După alegerile europarlamentare politica românească trăiește un nou moment de cotitură. Stânga a pierdut dur, iar dreapta este noua stea ce se afirmă. Conform rezultatelor parțiale oferite de BEC, PNL a primit 26,95% din voturi, iar PSD a obținut doar 23,44% (cu peste 20 de procente mai puțin decât rezultatul câștigător de la parlamentarele din 2016). Un alt partid de opoziție, Alianța 2020 (ce reunește oamenii fostului euro-comisar şi premier tehnocrat Dacian Cioloș plus partidul celor tineri din politica românească, Uniunea Salvați România) a primit 20,08% din voturi. Vor mai câștiga mandate partidul lui Victor Ponta, Pro România (6,74%), Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (6,62%) şi partidul fostului președinte, Traian Băsescu (Partidul Mișcarea Populară, cu 5,42%). Partidului partener al social-democraților, ALDE, nici măcar nu a trecut pragul electoral. Pentru ca bucuria să fie completă pentru alegătorii de dreapta, luni după alegeri, liderul PSD, Liviu Dragnea, a fost condamnat definitiv la 3,5 ani închisoare, fiind acuzat de angajări fictive la direcția de protecție socială Teleorman. Simplu spus, cariera politică a liderului pesedist s-a terminat.

Rezultatele actuale sunt rezultatul mobilizării incredibile a clasei urbane mijlocii la pachet cu demobilizarea unei părți consistente a electoratului social-democrat. Politologul Florin Grecu a precizat pentru blogul Podul Prieteniei că o parte din primarii Partidului Social Democrat au fost nemulțumiți de conducerea centrală a partidului din cauza finanțării insuficiente a proiectelor lor. Iată de ce nu este exclus ca în plan local primarii să fi exercitat o influență în sprijinul adversarilor PSD. Dragnea însuși a declarat în noaptea electorală că a simțit o anumită abandonare a lui. Evident că şi-a dat seamă că atitudinile împotriva lui din partid se multiplică și se întăresc, neavând iluzii în privința rezultatului final. În același timp, partidele de dreapta, PNL, care este membru al Partidului Popular European şi Alianța 2020, care a integrat curente diferite proeuropene şi pro-piață, şi-au organizat bine campania prin structurile lor locale. Rolul tinerilor din USR, care întrețin la foc mărunt o retorică anticomunistă, a fost foarte vizibil. Fără milă PSD şi liderul său au fost supuși din toate direcțiile la un tir de critici virulente.

Victoria forțelor de dreaptă şi ieșirea din politică a lui Liviu Dragnea înseamnă că în curând va fi găsită o nouă formulă a puterii. În ecuația guvernării va intra PNL, la care probabil se vor atașa și partidele mai mici precum Pro România sau PMP. Probabil că Alianța 2020 va susține un astfel de guvern fără a face parte din acordul de guvernare. Nu este clar în ce măsură votanții PNL, care este unul din partidele vechi, fiind în alianță chiar și cu PSD în trecutul apropiat, şi cei ai Alianței 2020, care pretind că fac politică de un alt tip, ar accepta o coaliție. În același timp, alegătorul român a arătat clar că în prezent caută o formulă de guvernare care este diferită de cea aplicată de PSD din 2017 încoace.

Ceea ce se întâmplă acum este mai mult decât încurajator pentru susținătorii PNL şi cei al Alianței 2020. Ei sunt mândri de votul proeuropean ce a dus la schimbarea balanței politice din țară. Se bucură că PSD, considerat un partid al trecutului şi al înapoierii, pierde. Electoratul tradițional al social-democraților – oamenii din satele şi orașele mai mici, precum şi angajații din sectorul de stat, se uită cu anxietate la viitor. Le este frică că va fi aplicată o nouă politică de austeritate, că vor pierde unele avantaje fiscale şi sociale primite în timpul PSD. Speranțele lor se leagă de faptul că interesele lor vor fi apărate într-o Românie în care elitele urbane tradiționale au acces mai facil la pârghiile puterii. Este evident însă că oamenii lui Liviu Dragnea au pierdut o parte importantă din electoratul lor – locuitorii urbani din clasa de mijloc, oamenii cu profesii intelectuale. Probabil că pentru ei a fost o umilință să fie guvernați de un premier precum Viorică Dăncilă. Mai există cel puțin o nuanță în ceea ce privește reflecțiile despre vot. Politologul Aurelian Giugăl notează că România este (de facto) de mult o semicolonie (cum a mai și fost succesiv în istorie), iar rezultatele de la urne reflectă balanța reală de putere din plan intern şi extern.

În ziua alegerilor europene în România a avut loc şi un referendum privind reformele din justiție. Răspunsurile de la întrebări trebuiau să meargă în sensul încetării practicii ordonanțelor de urgență în ceea ce privește reforma legilor judiciare şi să blocheze orice ipotetică încercare de a fi introduse amnistia şi grațierea celor inculpați pentru corupție.

În condițiile balanței politice după euro-vot, astfel de încercări probabil că nu vor mai exista. Justiția românească a suferit în ultimii doi ani şi jumătate – nu doar din cauza reformelor legislative, ci şi din cauza dezvăluirilor despre abuzurile din timpul epocii de aur” a anticorupției, când Laura Koveşi a fost în fruntea DNA. O întoarcere în trecutul epocii de aur este improbabilă, formarea așteptată a unei majorități noi probabil că va duce reforma justiției într-o nouă direcție, diferită de cea urmărită în ultimii doi ani şi jumătate. Asta este un semn bun pentru președintele Klaus Iohannis, acum la jumătate de an distanță de alegerile prezidențiale de la sfârșitul anului 2019. Rămâne acum de văzut care va fi formula guvernării, în stare să-i satisfacă pe cât mai mulți români.

Citeşte în limba bulgară!

Епохата на Ливиу Драгня в румънската политика приключи

dragnea-700x350
Ливиу Драгня (снимка: Partidul Social Democrat, Flickr, CC BY 2.0)

Резултатите от евровота и проведения паралелно с него референдум за правосъдието дават ясен знак, че досегашната формула на управлението в Букурещ е нежелана от мнозинството румънци

Владимир Митев

Тази статия бе публикувана на 27 май 2019 г. на българската секция на сайта “Барикада”. 

След евровота румънската политика изживява пореден повратен момент. Левите губят тежко, а десните се утвърждават категорично. Според частичните резултати на Централното изборно бюро опозиционната Националнолибералната партия получава 26,95% от гласовете. Управляващата Социалдемократическа партия взема 23,44% (с над 20% под успешния ѝ резултат от парламентарните избори през 2016 г.). Друга опозиционна формация – Съюз 2020 (събрал хората на бившия еврокомисар и премиер технократ Дачиан Чолош с партията на младите в румънската политика Съюза „Спасете Румъния“), получава 20,08%. Евродепутати изпращат още партията на Виктор Понта Pro România, която взе 6,74%, Демократичния съюз на унгарците в Румъния (6,62%) и партията на бившия президент Траян Бъсеску (Партия на народното движение) – 5,42%. Коалиционният партньор на социалдемократите АЛДЕ, не прескача изборната бариера. За да бъде радостта на десните избиратели пълна, в понеделника след изборния ден лидерът на Социалдемократическата партия Ливиу Драгня бе осъден ефективно на 3,5 години затвор по обвинения във фиктивни назначения в службата по социална грижа в окръг Телеорман. Това означава край на неговата политическа кариера.

Continue reading “Епохата на Ливиу Драгня в румънската политика приключи”

We saw the Bulgarian politicans’ housing. Where is their housing policy?

locuinte-publice-700x350
The poster to the “festival” of right to housing, which took place in Cluj Napoca in March 2019 (photo: Social Houses Now)

There is a rising movement for right to housing for all in European countries, including in neighbouring Romania. In Bulgaria the issue of social housing continues to be taboo

Vladimir Mitev

This article was published on 11 April 2019 on the Bulgarian section of the site “The Barricade”. 

In the context of the apartment scandals, which have shaken the Bulgarian governing elite, few people notice that Bulgarian politicians have taken a good care of their own housing interests, but have ignored completely their obligations towards society. Namely – they have ignored the need for conducting a state and municipal housing policy, which exists in all the civilised European countries. The few municipal houses, which have remained in use in the big cities, have been left “to their own means”. There are almost no new houses constructed, which get built only if some occasional European project funds are to be absorbed. At the same time hundreds of thousands Bulgarians suffer under the burden of rents, whose payment demands almost half of a medium salary in the country.

In this context it is almost unknown in Bulgaria that there is a right to city and right to housing movement, which unfolds in Europe. It defines housing as “right”, not as “goods”. This movement opposes the rising prices of rent in the big European cities, supports the construction of social housing, which are public property, defends the rights of the homeless and is an attempt for protection of public interest against the deviations of the real estate market.

Continue reading “We saw the Bulgarian politicans’ housing. Where is their housing policy?”

Am văzut locuinţele politicienilor din Bulgaria. Dar care le sunt politicile locative?

locuinte-publice-700x350
Afiş pentru ”festivalul” mişcării pentru dreptul la locuire din Cluj Napoca (foto: Căşi Sociale Acum)

În ţările europene, inclusiv în România vecină, se afirmă mişcarea pentru dreptul la locuire. În Bulgaria, subiectul locuinţelor sociale este în continuare unul tabu

Vladimir Mitev

Acest articol a fost publicat pe secţia românească a site-ului Baricada pe 13 aprilie 2019. 

În contextul scandalurilor imobiliare ce a copleşit elita conducătoare din Bulgaria, prea puţini bulgari îşi îndreptă atenţia spre politicienii ce şi-au apărat cu grijă interesele locative, dar şi-au ignorat complet obligaţiile lor societale. Mai precis, au ignorat chiar nevoia realizării unei politici locative de stat, inclusiv la nivel municipal, precum cea existentă în toate ţările europene civilizate. Puţinele locuinţe municipale rămase în oraşele mari sunt lăsate în paragină, iar altele noi aproape că nu se mai construiesc – cu excepţia cazurilor în care există vreun proiect european ce trebuie bifat. În acelaşi timp, sute de mii de bulgari suferă sub povara chiriilor, pentru plăta cărora ei cheltuie aproape jumătate dintr-un salariu mediu calculat la nivel naţional.

Date fiind aceste realităţi, în Bulgaria aproape că nu se ştie că în Europa se dezvoltă o mişcare pentru dreptul la oraş şi la locuire, locuinţa fiind definită ca un „drept” şi nu ca o „marfă”. Această mişcare se opune preţurilor mereu crescânde ale chiriilor din marile oraşe europene, susţine construirea locuinţelor sociale, unele care să fie în proprietate publică, apară drepturile celor fără adapost, depunând un efort pentru apărarea interesului comun şi social împotriva deviaţiilor pieţelor imobilare.

Continue reading “Am văzut locuinţele politicienilor din Bulgaria. Dar care le sunt politicile locative?”

Жилищата на политиците в България ги видяхме. А къде е жилищната им политика?

locuinte-publice-700x350
Афишът за провелия се в края на март 2019 г.  “фестивал” на движението за право на жилище в Клуж Напока (снимка: Căşi Sociale Acum)

В европейски страни, включително и в съседна Румъния, набира сили движение за право на дом за всички. У нас темата за социалните жилища продължава да бъде табу

Владимир Митев

Тази статия бе публикувана на българската секция на сайта “Барикада” на 11 април 2019 г.

На фона на имотните скандали, в които е затънал българският управляващ елит, малцина у нас обръщат внимание върху факта, че докато са се погрижили отлично за себе си, политиците тотално са загърбили задълженията си към обществото. А именно – необходимостта от провеждане на държавна и общинска жилищна политика, каквато съществува във всички цивилизовани европейски страни. Малкото останали общински жилища в големите градове са зарязани на доизживяване, а нови почти не се строят, освен ако не трябва да се усвои някой спорадичен европроект. Същевременно стотици хиляди българи изнемогват под тежестта на наемите, за покриването на които отива почти половин средна заплата в страната.

На този фон у нас почти не се знае, че в Европа се разгръща движение за правото на град и на жилище, което дефинира жилището като „право“, а не „стока“. Това движение се противопоставя на растящите цени на наемите в големите европейски градове, подкрепя изграждането на социални жилища, които да са публична собственост, защитава правата на бездомниците и е опит за защита на обществения интерес спрямо изкривяванията на имотния пазар.

Continue reading “Жилищата на политиците в България ги видяхме. А къде е жилищната им политика?”