O zi într-o școală finlandeză

scoala-finlandeza_700
În curtea Școlii Comprehensive Ressu din Helsinki (foto: Sorana Stănescu)

Într-o zi obișnuită, un elev de clasa I dintr-o școală finlandeză știe la ce oră să vină la școală, dar nu știe ce orar are, iar în pauze, sala de clasă se încuie și cu toții sunt obligați să iasă în curte și să se joace, chiar dacă plouă sau e frig. Iar asta e perfect normal.

Text de Sorana Stănescu

Acest articol a fost publicat pe saitul Decât o Revista la 3 octombrie 2016. Reportajul e realizat cu sprijinul Ministerului finlandez al Afacerilor Externe.

E luni, sfârșit de mai ploios și rece. La 9 fără 10, în cancelaria Școlii Comprehensive Ressu din Helsinki profesorii se pregătesc de ore. Pe cele două mese lungi, metalice, gri și austere, din mijlocul camerei, sunt împrăștiate căni de cafea, tabele și liste și nelipsitele prăjituri cu ciocolată aduse de-acasă. Pe pereți sunt aviziere cu orarul, table care anunță calendarul săptămânii, vizitele și ședințele din ziua respectivă. Pe o singură latură a sălii sunt patru fotolii elegante – două de-un fel și două de-un fel și o măsuță de cafea, parcă dintr-un alt timp și pentru altcineva. Profesorii le mai folosesc dacă au vreo oră de pauză, dar în furnicarul de dimineață trec neobservate.

Continue reading “O zi într-o școală finlandeză”

Един ден във финландско училище

scoala-finlandeza_700
В двора на общообразователното училище “Ресу” в Хелзинки (снимка: Сорана Станеску)

В рамките на един ден ученик от първи клас във финландско училище знае кога да дойде в школото, но не знае каква програма има, а в междучасията класната стая се заключва и всички са задължени да останат на двора и да играят, дори ако вали и е студено. Всичко това е възприемано като нещо напълно нормално

Сорана Станеску

Тази статия бе публикувана на сайта на румънското списание Decât o Revista на 3 октомври 2016 г. Репортажът е реализиран с подкрепата на Финландското министерство на външните работи.

Понеделник е. В края на дъждовния и хладен май. В 9 без 10 в канцеларията на общообразователното училище „Ресу“ в Хелзинки преподавателите се подготвят за часовете си. На две дълги сиви метални маси в средата на стаята стоят кани за кафе, табли и листи. Има и сладки с шоколад, донесени от вкъщи. На стените са окачени дъски с програмата, графици, които показват седмичните задачи, посещенията и заседанията за всеки ден. На едната страна на залата стоят четири елегантни фотьойла – два от тях от един вид, два от тях от друг. Има и масичка за кафе, която има вид на старовремска. Преподавателите ги използват, ако имат свободен час в своята дневна програма. В суетнята сутрин никой не обръща внимание на тези фотьойли.

Continue reading “Един ден във финландско училище”

Cât costă și cine plătește educația gratuită a copilului român

1_surse-elev

Finanțarea unei școli e alcătuită din bani de la bugetul de stat și de la bugetul local. De la bugetul de stat vine în fiecare an o sumă sigură, dar insuficientă. De la bugetul local vine o sumă de cele mai multe ori necunoscută și imprevizibilă. Părinții cheltuiesc și ei.

De Sorana Stănescu

Infografice de Mădălina Răileanu pentru Decât o Revista

Acest articol este tradus după unei publicației de la 28 ianuarie 2016 pe saitul Decât o Revista.

Sistemul de finanțare a unei școli este greu de înțeles în detaliu chiar și de unii directori. El presupune o ecuație cu mai multe necunoscute, în care singurul element care depinde de școală este numărul de elevi.

Restul e hotărât de guvern și de primărie. Cu perseverență, și părinții pot înfluența la nivel local câți bani primește școala copiilor lor și cum se decide alocarea și cheltuirea acestora. Am vorbit cu mai mulți experți și directori de școală, ca să încercăm să traducem mecanismul de bugetare pe înțelesul tuturor.

Continue reading “Cât costă și cine plătește educația gratuită a copilului român”

Колко струва и кой плаща за безплатното образование на румънските деца?

1_surse-elev
Източниците за финансиране образованието за румънския ученик са правителството (3364 леи годишно или 1467 лева ежегодно на ученик), общините (неизвестна сума) и родителите  с разходи за униформа, частни уроци и прочие (1490 леи годишно или 650 лева ежегодно на ученик)

Финансирането на едно училище се извършва както с пари от държавния бюджет, така и с финансиране от този на местната власт. Държавният бюджет осигурява всяка година фиксирана сума, която обаче е недостатъчна. От местния бюджет идват постъпления, които в повечето случаи са неизвестни и непредвидими. Родителите на учениците също бъркат в джобовете си.

Сорана Станеску

Инфографики: Мадалина Ръйляну – за Decât o Revista

Тази статия е превод на публикация от 28 януари 2016 г. на сайта на румънското списание Decât o Revista.

Системата за финансиране на училищата е трудна за разбиране в подробности дори от техните директори. Тя е на практика едно уравнение с много неизвестни, в който единственият елемент, зависещ от училището, е броят ученици.

Останалото се решава от правителството и от общината. Ако упорстват и родителите могат да окажат влияние на местно ниво колко пари получава училището на децата им и как се определя разпределението и харченето на тези средства. Говорих с много експерти и училищни директори, за да се опитаме да представим бюджетния механизъм, така че да бъде разбран от всички.

Continue reading “Колко струва и кой плаща за безплатното образование на румънските деца?”

“Дачията”, която обединява

hotel_horoscop_wikimapia_600
Площад “Унирии” (Обединение) е добре познат за българите в Букурещ. Той е точката на пристигане от Русе и на потегляне за България (снимка: Wikimapia.org)

Часът е 6.30 сутринта и виждам едно познато лице да се приближава към мене на автогарата в Русе. Облечен в черни кожени дрехи, с боядисана в черно коса, висок и слаб като рокаджия, пред мене е мъжът, който ще ме закара до Букурещ. Казва се Руско и е на около 60 години. Отбелязва, че името му е производно от името на родния ми град – Русе. Той е петият по големина град в България и е съсед на Гюргево от другата страна на Дунава. Колата на Руско е черна “Дачия Логан” MCV. Както обикновено, сядам отпред, вдясно от шофьора.

Очертава се едно приятно пътуване. Руско изминава разстоянието между Русе и Букурещ четири пъти на ден. Два пъти отива и два пъти се връща от румънската столица. Може да качи максимално шест пътници и работи за българска превозваческа компания. Достигаме до границата почти веднага. Шофьорът плаща таксата за моста. После на румънската страна на границата митничарят ни проверява документите. Отнема не повече от 30 секунди да влезем в Румъния.
Continue reading ““Дачията”, която обединява”

Dacia care unește

hotel_horoscop_wikimapia_800
Piața Unirii e un loc bine cunoscut pentru bulgari în București – e punctul de sosire de la Ruse și de plecare în Bulgaria (sursă: Wikimapia.org)

E 6.30 dimineața și văd o față cunoscută venind spre mine în autogara din orașul Ruse. Îmbrăcat în haine de piele neagră, cu părul vopsit negru, lung și ondulat ca al unui rocker, e bărbatul care mă va duce până la București. Îl cheamă Russko și are în jur de 60 de ani. Spune că numele i se trage de la orașul meu natal, Ruse, cel de-al cincilea oraș cu marime al Bulgariei, vecin cu Giurgiu de cealaltă parte a Dunării. Mașina lui Russko e un Logan MCV negru. Ca de obicei, mă așez lângă el pe scaunul din dreapta.

O sa fie o călătorie plăcută. Parcurge distanța intre Ruse și București de patru ori de zi. De două ori dus, de două ori întors. Poate lua șase pasageri și ține de o companie bulgărească de transport. Ajungem la granița aproape imediat, Russko platește taxa de pod, apoi pe partea românească a graniței ofițerul vamal ne verifică actele. Nu durează mai mult de 30 de secunde să intrăm în România.

Continue reading “Dacia care unește”

Ce beneficii îți oferă adevărul?

Sursă:
Sursă: touchpractice.com

Jurnalismul înseamnă storytelling. Aceasta este prima lecție, pe care începătorii acestei meserii o primesc de la cei mai experimentați. Dar poveștile sunt mult mai vechi, pornind de la cel mai vechi cotidian.

În trecut poveștile au fost numite basme. Ne aducem aminte de povestea ”Cositorii” a lui Elin Pelin, în care protagonistul Blagolaja (Cel Bun mincinos) știe cel mai bine ce și cum e în viață. ”Ce beneficii ai de la adevăr?”, îi spune el tânărului Lazo, care reacționează cu emoție la poveștile lui Blagolaja. ”Să-ți povestesc despre pantalonii zdrențăroși ai bunicului Todor sau despre kamelaukionul preoțului cel bătrăn? Sau să-ți povestesc despre noi – săracii, care am venit cu coase și saci și am călătorit o săptămână întreagă până în Tracia pentru a cosi? Toate acestea, prietene, sunt adevăr. Dar ce beneficii îți oferă acest pur adevăr?” Lazo nu e fericit – de ce trebuie să asculte povești neobișnuite despre niște oameni ciudați. ”Ei sunt ciudați, dar buni. Le asculți, le asculți și uiți totul… Și se prea poate ca la un moment dat, lucrul cel ciudat să ți se pară adevărat. Acesta este motivul pentru care au inventat oamenii povestea. Și cântecul există tot din această cauză… Scopul lor este să te poarte dincolo de adevăr, să înțelegi că ești om”, răspunde marele povestitor.

Cuvintele Blagolajului mi-au amintit de conferința “The Power of Storytelling”, care a atras 200 de oameni într-o sală mare a complexului World Trade Center din București, în octombrie 2013. Dupa achitarea unei taxe acceptabile, am avut privilegiul să-i ascult pe câțiva dintre cei mai respectați oameni din jurnalismul american contemporan. Ei ne-au împartășit experiența lor, gândurile lor și… minciuni frumoase. Storytelling (sau non-fiction) e un gen jurnalistic, pe care organizătorii conferinței îl promovează în România prin revista lor și pe care doresc să îl exporte în regiunile apropiate. Este o modalitate de a scrie, un nou tip de scris, în articolele căruia se utilizază instrumente literare, în timp ce tot ceea ce se scrie este bazat pe fapte și evenimente reale.

Ce a fost real și ce a fost fals în prezentările vorbitorilor noștri, în unele momente a fost dificil de distins. Blagolaja știe -cu cât mai dulce este o poveste, cu atât este ea mai mincinoasă. Cei care sunt încântați de adevăr, pot fi serioși și neclintiți ca piatra.
Continue reading “Ce beneficii îți oferă adevărul?”