Antropologul cultural Vintilă Mihailescu: La aceste alegeri exista nu doar ură împotriva urii, dar și speranța

Vintila Mihailescu (foto: Vladimir Mitev)
Vintila Mihailescu (foto: Vladimir Mitev)

Interviu realizat de Vladimir Mitev

Acest interviu a fost acordat la 17 noiembrie 2014 în București. El reflectă atât rezultatul alegerilor prezidențiale din România, desfășurate în data de 16 noiembrie 2014, cât și politica românească din ultimii ani și dezvoltarea sa curentă. Prognoza lui Mihăilescu, că președintele Klaus Iohannis va fi în general”omul invizibil” este confirmată până în acest moment

Vintilă Mihăilescu (născut în 1951) este un antropolog cultural român de vârf, doctor în psihologie și profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative din București. A fost profesor universitar în Franța, Elveția, Germania, Ungaria, Canada. Timp de 12 ani, Mihăilescu a predat la Universitatea din Sofia. Din 1991 antropologul a studiat problemele satului românesc. Între 2005 și 2010 a fost directorul Muzeului Țăranului Român. Vintilă Mihăilescu a scris mulțe cărți și publicații. A scris cartea ”Sfârșitul jocului”, care analizează primii 20 de ani de tranziție din România. Compilația sociologică ”Iarna vrajbei noastre” cercetează protestele românești de tipul “de indignados”, care au început în ianuarie-februarie 2012, și a fost publicată în 2012. Mihăilescu scrie cu regularitate în ziarul intectualilor români ”Dilema Veche”.

Domnule Mihăilescu, acum doi ani, în discuția cu mine, ați spus că două uri s-au luptat la alegerile parlamentare din 2012 și cea mai mare a câștigat. Este aceeași situație și acum?

Există o legătură între alegerile parlamentare din 2012 și alegerile prezidențiale de acum. Dar exista și diferențe. Acum, la început, a fost ură, dar apoi a apărut speranța. În cazul actual lipsa de credință este un fel de ură. Dar ceea ce a scos oamenii la vot și pe străzi, este faptul că acum sunt și alegători pozitivi. Se pare că Iohannis aduce niște speranțe. Se poate să nu fie un înger, poate că nu-l cunoaștem bine, dar el nu vorbește ca politicienii ceilalți, arată bine și e civilizat. Alături de el putem spera la mai bine. Adică aceste alegeri nu sunt chiar conflictul urii împotriva urii. Și asta înseamnă schimbare. Asta explică de ce Iohannis a câștigat și a schimbat total situația sa electorală. Nimeni nu poate explica această schimbare. A fost un fel de miscare în masă, care a devenit virală…

…adica oamenii au fost mobilizați…

Da.

Ce a provocat această mobilizare în sprijinul lui Iohannis?

Era de așteptat ca ea să se întâmple și ca până la un anumit nivel tinerii să fie mobilizați. Nimeni n-a putut însă să prevadă că mobilizarea se va întampla în această măsură. Cauza principlă a fost greșeala frecventă facută de conducători, pentru care a fost acuzat Băsescu: să lupți cu oameni obișnuiți, spunându-le că sunt proști. Acest tip de neglijare, a celor din jur, este un lucru, pe care poporul n-a putut să-l suporte. E un lucru mai rău decât neplatirea salariului sau taierea veniturilor. Românii s-au obișnuit cu sărăcia și cu veniturile mici și pot supraviețui așa oricât. Dar dacă sunt tratați rău și sunt insultați, asta nu pot accepta. Exact aceasta a fost atitudinea lui Ponta tot timpul. El s-a comportat neglijat vizavi de Iohannis în săptămânile dintre primul și al doilea tur al alegerilor și a dorit să demonstreze prin comportamentul său că ar fi cel mai bun.

Asta a fost foarte cinic.

Da. Asta a lezat bunul-simț al multor oameni și al țăranilor români. Guvernului i-a fost frică de diasporă, știind că emigranții vor vota pentru Iohannis. Și guvernul a facut tot posibil să împiedice alegătorii din străinătate să voteze.

Asta a fost cea mai mare greșeală?

A fost ultima și cea mai vizibilă greșeală. Poate că au fost și alte greșeli strategice, dar aceasta a fost cea mai mare greșeală, deoarece oameni din toată lumea nu au putut să voteze (vezi Paris, Londra). Oamenii au vrut să participe la alegerile unei țări democratice, dar n-au putut s-o facă. Totul a fost transmis de televiziuni în toată Europa și în special în România. Să nu uităm că diaspora e bazată 80% pe emigrație. Ceea ce înseamnă ca oamenii din diasporă se întorc acasă din când în când. Rudele și prietenii lor sunt în România. Ei vorbesc la telefon cu cei de acasă 3-5 ore pe zi. Furia românilor din strainatate s-a transmis și în România. Și aceasta a fost cea mai mare greșeală a conducătorilor. În sate oamenii au spus: ”Între tine, Ponta, și fiul meu, am încredere în fiul meu. El e furios din cauza ta. Eu nu sunt prost, dar el mi-a spus că ești un om rău.” Aceasta a fost cea mai mare greșeală.
Mă întreb dacă, în afara demnității rănite, românii nu s-au mobilizat și datorită solidarității manifestate față de concetățeanii lor din străinătate…

Da. În primul rând există solidaritatea cu părinții. Dar există și solidaritatea generațiilor. Tinerii au spus: ”Ne-am săturat de voi, generația veche. Timp de douazeci de ani voi n-ați făcut nimic.” Acesta a fost un semn clar că ceva trebuie făcut, pentru că dacă tinerii nu fac nimic, nimeni nu va face. Adică a fost o mare solidaritate între generații. Ea a fost exprimată clar. Tinerii trebuia s-o facă. Întrebarea este dacă sunt capabili să acționeze sau sunt și ei ca vechea generație.

Continue reading “Antropologul cultural Vintilă Mihailescu: La aceste alegeri exista nu doar ură împotriva urii, dar și speranța”

Advertisements

Културният антрополог Винтила Михайлеску: Освен омраза срещу омраза на тези избори има и надежда

Културният антрополог Винтила Михайлеску (снимка: Владимир Митев)
Културният антрополог Винтила Михайлеску (снимка: Владимир Митев)

Интервю на Владимир Митев

Това интервю бе взето на 17 ноември 2014 г. в Букурещ. То хвърля светлина както върху хода и резултата на президентските избори в Румъния, провели се на 16 ноември 2014 г., но и върху румънската политика през последните години и нейното вероятно развитие след вота. Прогнозата на Михайлеску, че президентът Клаус Йоханис ще е “невидимият човек”, засега в общи линии се потвърждава.

Винтила Михайлеску (р. 1951 г.) е водещ румънски културен антрополог, доктор по психология и преподавател в Националната школа по политически и административни науки в Букурещ. Преподавал е във Франция, Швейцария, Германия, Унгария, Канада. В продължение на 12 години Михайлеску изнася лекции и в Софийския университет. От 1991 г. антропологът изследва проблемите на румънското село. Между 2005 г. и 2010 г. е директор на Музея на румънския селянин. Винтила Михайлеску е автор на множество научни книги и публикации. Написал е книгата „Краят на играта”, която разглежда първите 20 години в Румъния след промените. През 2012 г. бе публикуван и социологическият сборник „Зимата на нашето недоволство”, който е посветен на румънските протести от типа на възмутените, започнали през януари-февруари 2012 г. Михайлеску редовно публикува във вестника на румънските интелектуалци Dilema veche.

Господин Михайлеску, преди две години в разговор с мен казахте, че две омрази са се борили на тогавашните парламентарни избори и по-голямата омраза е победила. Това ли е ситуацията сега?

Има връзка между парламентарните избори през 2012 г. и президентските избори сега. Но има и нещо различно. Сега в началото бе омразата, но се появи и някаква надежда. В настоящия случай недоверието е вид омраза. Но това, което изкара много хора пред урните и по улиците, е, че този път има и позитивни гласоподаватели. Йоханис изглежда носи и някаква надежда. Може би той не е ангел, може би не го познаваме добре, но той не говори като останалите политици, изглежда добре и е цивилизован. С него можем да се надяваме на най-доброто. Значи тези избори не са само сблъсък на омраза срещу омраза. И това е промяната. Ето защо Йоханис надделя и тотално промени своето изборно положение. Тази промяна никой не може да обясни. Имаше някакъв вид масово движение, разпространяващо се като зараза…

…хората бяха мобилизирани…

Да.

Но каква бе причината за тяхната мобилизация в подкрепа на Йоханис?

Бе очевидно, че тя ще се случи и че до някаква степен младите хора ще бъдат мобилизирани. Но никой не можеше да предположи, че ще е до такава степен. Основната причина е, че управляващите направиха същата грешка, за която обвиняват Бъсеску – да водят битка с обикновените хора, казвайки им, че са глупави. Този вид пренебрежение към всеки наоколо е нещо, което народът не може да понесе. Това е много по-лошо от неплащането на заплатата или орязването на доходите. Румънците са свикнали с бедността и ниските доходи и могат да се справят с тях донякъде. Но когато те са третирани зле и обиждани, това не може да бъде прието. Именно подобно бе отношението на Понта през цялото време. Той се държа пренебрежително към Йоханис през двете седмици между първия и втория тур на изборите и демонстрираше с поведението си, че сякаш е най-добрият.

Това бе много цинично.

Да. Това бе общото усещане на повечето хора и на младите румънци. Правителството се страхуваше от диаспората, знаейки, че емигрантите ще гласуват за Йоханис. Така че те направиха всичко, което е възможно, за да попречат максимално на избирателите в чужбина да гласуват.

Това ли беше най-голямата им грешка?

Беше най-последната и най-голямата видима грешка. Може би имаше и други тактически грешки. Но това е най-видимата грешка, защото, когато всички тези хора не могат да гласуват, това се видя по целия свят – в Париж, в Лондон. Хората искаха да гласуват в изборите на една демократична страна и не можаха да го направят. Това бе показано по телевизиите в цяла Европа и особено в Румъния. И да не забравяме, че диаспората е 80% емиграция. Което означава, че хората от нея се връщат у дома. Техните близки са в Румъния. Говорят по телефон или скайп 3-5 пъти на ден. Гневът на румънците в чужбина се разпространи и в Румъния. И това бе най-голямата грешка на управляващите. В селата хората си казаха: „Между тебе, Понта, и моят син – вярвам на сина си. Той е гневен заради тебе. Аз съм глупав, но той ми каза, че си лош човек.” Това бе най-голямата грешка.

Чудя се дали освен заради накърненото достойнство румънците не се мобилизираха и от солидарност със сънародниците си в чужбина…

Да. Продължавам напред. Първо има солидарност на роднините. Но има и солидарност на поколенията. Младите казаха: „На нас ни е писнало от вас, старото поколение. Двайсет години вие не направихте нищо.” Това беше ясен знак, че нещо трябва да се направи, защото ако не го направеха младите, нямаше кой друг да го направи. Така че имаше и голяма солидарност на поколенията. Тя бе ясно изразена. Младите трябваше да го направят. Въпросът за тях беше дали са способни на действие, или са като старите. Continue reading “Културният антрополог Винтила Михайлеску: Освен омраза срещу омраза на тези избори има и надежда”

În țara din oglindă

Lеwiss Carroll creează Țara din Oglindă a lui Alice ca o metaforă a unei călătorii din lumea imaginară a copiului spre lumea enigmatică și reală, aproape bolnăvicioasă a adulților. Fiecare om are țara sa din oglindă, în care se pierde mereu și din când în când se regăsește. Aceasta poate fi lumea unei metropole, a relațiilor cu sexul opus, a unei pasiuni, care captivează viața. Întâlnirea mea personală cu țara mea din oglindă are loc mereu, când intru în contact cu români.

Drumul spre vecina noastră din nord nu îl parcurg doar eu. Mulți bulgari au fost aici sau acolo, în nordul Dunării, în anii ce au urmat intrării țărilor noastre în Uniunea Europeană. Numărul turiștilor bulgari depașește 300 000 în fiecare an, în timp ce comerțul cu țara vecină ajunge la 3,5 miliarde de euro. Cu alte cuvinte între popoarele noastre are loc un proces intensiv de comunicare, cunoaștere și comparare.

Aici noi, bulgarii, trecem în țara din oglindă. Desigur, unii dintre noi refuză contactul cu vecinii, descriindu-i cu epitete neplăcute. Dar mulți, care au cunoscut obiceiurile românești, sunt tentați să le idealizeze.

Continue reading “În țara din oglindă”

В огледалния свят

(снимка: Pixabay, CC0)

Луис Карол създава Огледалния свят на Алиса като метафора за пътуването от света на детската фантазия към енигматичния и болезнено реалистичен свят на възрастните.

Всеки човек има своя огледален свят, в който често се изгубва и понякога се намира. Това може да е светът на по-големия град, на отношенията с другия пол, на някоя страст, която обсебва живота. Моята лична среща с огледалния ми свят става всеки път, когато общувам с румънци.

Пътят към северната ни съседка не е уникално само мой. За годините, откакто двете ни страни са в ЕС, много българи са били тук или там на север от Дунав. Само българските туристи всяка година са над 300 000. Междувременно тече търговия, която достига 3.5 млрд. евро на година. С други думи, между двата ни народа върви интензивно общуване, опознаване и сравняване.

И именно тук българите попадаме в огледалния свят. Разбира се, някои от нас винаги отричат съседите, обрисувайки ги с нелицеприятни епитети. Но мнозина, които са се докоснали до румънските порядки, са склонни да ги идеализират.

Continue reading “В огледалния свят”

Dumitru Borțun: În cautarea cetățeanului pierdut (TEDx Brașov)

logo-TEDxBrasov

Dumitru Borțun este una dintre cele mai actuale voci ale emisiunilor publicistice din România. Întotdeauna are de spus diverse lucruri interesante. De aceea este mereu invitat să analizeze politica națională și relațiile sociale.

Borțun este profesor de comunicare la Școala națională de studii politice și administrative din București. Această școală pregătește elita țării pentru domenii de conducere. Desi este absolvent al Facultatii de filozofie, interesele sale includ si teme sociologice precum modernizarea, conflictul dintre oraș și sat și multe altele.

Continue reading “Dumitru Borțun: În cautarea cetățeanului pierdut (TEDx Brașov)”

Думитру Борцун: В търсене на изгубения гражданин (TEDx Брашов)

logo-TEDxBrasov

Думитру Борцун е един от свежите гласове в румънските публицистични предавания. Той винаги има какво интересно и различно да каже. Поради което и медиите често го канят да анализира националната политика и обществени отношения.

Борцун е преподавател по комуникация в Националното училище по политически и административни науки в Букурещ. Това е школата, която подготвя елита на страната в областта на управленските науки. По образование е философ, но научните му интереси често са свързани със социологически проблеми – например модернизацията, конфликтът град-село и други.

Continue reading “Думитру Борцун: В търсене на изгубения гражданин (TEDx Брашов)”