Two veteran analysts commented on topics on which Bulgaria has been active in international relations – the Three Seas Initiative and Bulgarian-Macedonian relations
Vladimir Mitev
After long-serving Bulgarian Prime Minister Boyko Borissov fell from power, a period of assessment of his legacy is underway. One of the fields in which it is being carried out is international relations.
Bulgarian foreign policy was non-existent for 12 years. It had dissolved into the European one. The Bulgarian Foreign Minister did not go to Brussels with a position to come back with a decision. He would get a decision there and come back to Bulgaria with a position.
This is how foreign policy analyst Lyubomir Kyuchukov described Bulgarian foreign policy under Boyko Borissov during the presentation of the book “Where is Europe Heading to?” at the Kanev Center in Ruse on July 1, 2021. Together with the former ambassador to the UK, the speakers were diplomat Biserka Benisheva and international relations lecturer Nina Dyulgerova.
Doi analiști veterani au comentat subiectele la care Bulgaria a fost activă în plan extern – Inițiativa celor Trei Mări și relațiile bulgaro-macedonene
Vladimir Mitev
După căderea de la putere a premierului bulgar Boyko Borissov, o perioadă de evaluare a moștenirii sale este în curs de desfășurare. Unul dintre domeniile în care se desfășoară este cel al relațiilor internaționale.
Politica externă a Bulgariei a fost inexistentă timp de 12 ani. Aceasta s-a dizolvat în cea europeană. Ministrul bulgar de externe nu a mers la Bruxelles cu o poziție de a se întoarce cu o decizie. Acolo ar fi luat o decizie și s-ar fi întors în Bulgaria cu o poziție.
Așa a descris analistul de politică externă Lyubomir Kyuchukov politica externă bulgară sub conducerea lui Boyko Borissov, în timpul prezentării cărții “Încotro se îndreaptă Europa?” la Centrul Kaneff din Ruse, la 1 iulie 2021. Alături de fostul ambasador în Marea Britanie, au mai luat cuvântul diplomatul Biserka Benisheva și profesoara de relații internaționale Nina Dyulgherova.
Bulgarian-Russian relations are really at a low point. However, this is not so much due to internal dynamics as to the international context in which the two countries find themselves
Relațiile bulgaro-ruse se află într-adevăr la un nivel scăzut. Cu toate acestea, acest lucru nu se datorează atât dinamicii interne, cât contextului internațional în care se află cele două țări
A part of the poster of the film “Collective” (source: Wikipedia Commons, Colectiv)
“Collective” is a film in which the Bulgarian viewer will recognize his own reality at every minute
Anita Dimitrova
This article was published on 30 April 2021 on the website of the newspaper “Sega” and is republished with the consent of the media.The subtitle is changed by the blog.
“Collective” is not a new film – it premiered in September 2019 at the Venice Film Festival. But it continues to attract the attention of academies and travels to viewers around the world – most recently with its two Oscar nominations, the first such success for a Romanian film in history, although neighboring cinema has scored points at major European festivals. Palme d’Or, Golden Bear, etc.).
In Bulgaria, “Collective” was screened at the 24th “Sofia Film Fest”, which passed with a delay and in silence due to the pandemic, and HBO Go subscribers can watch it at any time at home. The European Parliament now allows those who do not have HBO to watch it for free on the Internet until May 9 – as one of the three nominees for the LUX Prize. For the first time, it will be awarded not only by the votes of MEPs, but also to the public throughout the EU. And I highly recommend that it be seen – because it answers not only the internal question for the cultural community “why don’t we have such films”, but also the bigger question “how do we live and why do we allow this to happen”.
O parte din coperta filmului Colectiv (sursă: Wikipedia Commons, Colectiv)
„Colectiv” este un film în care telespectatorul bulgar își va recunoaște propria realitate în fiecare minut
Anita Dimitrova
Acest articol a fost publicat pe 30 aprilie 2021 pe site-ul ziarului „Sega” și este preluat cu acordul redacţiei.Subtitlul e modificat de către blog.
„Colectiv” nu este un film nou – a avut premiera în septembrie 2019 la Festivalul de Film de la Veneția. Dar continuă să atragă atenția academiilor și să călătorească spre spectatorii din întreaga lume – cel mai recent cu cele două nominalizări la Oscar. Este primul astfel de succes pentru un film românesc din istorie, deși cinematografia vecinilor a obținut puncte la marile festivaluri europene. (Palm d’Or, Ursul de Aur etc.).
În Bulgaria, „Colectiv” a fost proiectat la cel de-al 24-lea „Sofia Film Fest”, care a trecut cu întârziere și tăcere din cauza pandemiei, dar abonații HBO Go îl pot urmări oricând acasă. Parlamentul European permite acum celor care nu au HBO să îl vadă gratuit pe Internet până pe 9 mai 2021 – ca unul dintre cei trei nominalizați la Premiul LUX. Acest premiu va fi acordat pentru prima dată nu numai prin voturile deputaților, ci și publicului din întreaga UE. Și recomand cu tărie să fie văzut – pentru că răspunde nu numai la întrebarea comunităţii culturale – „de ce nu avem astfel de filme?”, ci și la întrebarea mai mare „cum trăim și de ce permitem aşa ceva?”.
History of the efforts of Bulgaria and Romania for transport interconnection over the river
Aneta Mihaylova
Institute of Balkan Studies with Center for Thracology – Bulgarian Academy of Sciences
An earlier version of this article was presented at the joint Bulgarian-Romanian historical commission, whose secretary from the Bulgarian side is the author. The text was given exclusively to the blog “The Bridge of Friendship” and will become a part of a digital book on Bulgarian-Romanian political relations from 1878 until today.
The idea of building a bridge over the Danube, connecting Bulgaria and Romania has a long history and, although with varying intensity, it has been permanently present in the bilateral relations from the end of the 19th to the present day. If we are not to go so much back to the time of Constantine the Great, when the first bridge over the Danube connecting the people on both sides of the river, but focus on more modern times, the issue was raised during the time of Ottoman rule and after the Crimean War (1853-56) it became an integral part of the diplomacy and politics in the Balkans and a number of European countries. The construction of a bridge over the Danube was associated with the first plans for railway construction in the Ottoman Empire and the implementation of a land connection between Western and Central Europe to the Balkan Peninsula with access to the Aegean Sea. In 1881, only three years after the Liberation of Bulgaria, the first contacts were established between the Bulgarian principality and Romania, where the possibility of building a bridge over the Danube was discussed. Since then, this issue has become one of the constant topics in the relations between the two neighboring countries, but it has turned out to be very difficult to solve and it takes more than seven decades for this idea to be realized in practice. Another six decades were to pass before a second bridge was built over the Danube, connecting the Bulgarian and Romanian riverbanks. Negotiations for the construction of new bridges between the two countries continue to this day, and the prospects for success are not very clear.
Istoria eforturilor Bulgariei și României pentru interconectarea transportului peste Dunăre
Aneta Mihaylova
Institutul de Studii Balcanice şi Centrul de Tracologie – Academia Bulgară de Științe
O versiune anterioară a acestui articol a fost prezentată la comisia istorică mixtă bulgaro-română, al cărei secretar din partea bulgară este autorul. Textul a fost dat exclusiv blogului „Podul prieteniei” și va deveni parte a unei cărți digitale despre relațiile politice bulgaro-române din 1878 până astăzi.
Ideea construirii unui pod peste Dunăre, care să facă legătura între Bulgaria și România, are o istorie lungă și, deși cu intensitate variabilă, a fost permanent prezentă în relațiile bilaterale de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în prezent. Dacă nu vrem să ne întoarcem atât de mult în vremea lui Constantin cel Mare, când a fost construit primul pod peste Dunăre care lega oamenii de ambele părți ale râului, ci să ne concentrăm asupra timpurilor mai moderne, problema a fost ridicată în timpul guvernării otomane, și după Războiul Crimeii (1853-56), a devenit o parte integrantă a diplomației și politicii din Balcani și dintr-o serie de țări europene. Construcția unui pod peste Dunăre a fost asociată cu primele planuri de construcție de căi ferate în Imperiul Otoman și implementarea unei legături terestre între Europa de Vest și Centrală cu Peninsula Balcanică, având şi acces la Marea Egee. În 1881, la doar trei ani de la Eliberarea Bulgariei, au fost stabilite primele contacte între principatul bulgar și România, unde s-a discutat despre posibilitatea construirii unui pod peste Dunăre. De atunci, această problemă a devenit unul dintre subiectele constante în relațiile dintre cele două țări vecine, dar s-a dovedit a fi foarte greu de rezolvat și durează mai mult de șapte decenii pentru ca această idee să fie realizată în practică. Aveau să treacă alte șase decenii înainte de a fi construit un al doilea pod peste Dunăre, care să conecteze malurile râurilor bulgare și românești. Negocierile pentru construirea de noi poduri între cele două țări continuă până în prezent, iar perspectivele de succes nu sunt foarte clare.
The media situation in Bulgaria is undoubtedly disheartening – but the usual reflections about the Reporters Without Borders freedom of speech ranking do not address some of the biggest threats to journalism
Philip Burov
This article was published on 30 April 2021 at the English section of the site “The Barricade”.
I could explain endlessly how desperate and hopeless the situation with the media in Bulgaria is, and how more and more often I regret that I took up the profession of journalism at all. That is why I am largely inclined to accept the grim findings in the Reporters Without Borders Press Freedom index, in which our country has been given an alarming 112th place this year. Excluding my objections to the presentation of certain oligarchic circles as selfless defenders of free journalism, the reports on Bulgaria present objective problems for the media environment – in fact, I would say that there are many more examples that could be added, even without going to the various attempts to pressure or slander< the media of which I am a part.
Situația în ceea ce priveşte mass-media din Bulgaria este, fără îndoială, descurajantă – dar reflecțiile obișnuite despre clasamentul libertății de exprimare a Reporterilor fără frontiere nu abordează unele dintre cele mai mari amenințări la adresa jurnalismului
Filip Burov
Acest articol a fost publicat pe 22 aprilie 2021 pe secţia bulgărească a site-ului Baricada.
Aș putea explica la nesfârșit cât de disperată și lipsită de speranță este situația cu mass-media din Bulgaria și cât de des regret că mi-am asumat profesia de jurnalism. De aceea, eu sunt în mare parte înclinat să accept constatările sumbre din indicele pentru libertatea presei Reporterilor fără frontiere, în care țara noastră a primit anul acesta locul alarmant 112. Excluzând obiecțiile mele față de prezentarea anumitor cercuri oligarhice ca apărători dezinteresați ai jurnalismului liber, rapoartele despre Bulgaria prezintă probleme obiective pentru mediul mediatic – de fapt, aș spune că există multe alte exemple care ar putea fi adăugate, chiar și fără a merge la diferitele încercări de presiune sau calomnie a mass-media din care fac parte.
