Vladimir Mitev a arătat la o conferința în parlamentul român o prezentare privind căutarea Sofiei al unui drum în Europa Vitezelor
Schimbările din UE, chemate prin formula ”Europa Vitezelor” provoacă dezbateri și în Bulgaria, și în România. La 29 mai 2017 în parlamentul român a luat loc conferința ”Spațiul public european – încotro? Reforma Uniunii Europene – implicații în planul securității și al comunicării publice”, organizată de Universitatea Creștină ”Dimitrie Cantemir”, de Institutul pentru Științe Politice și Relații Internaționale de pe Academia Română și Comisia pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranța Națională de pe Parlamentul României. Au participat cercetători din ambele instituții științifice, care au analizat probleme precum Brexit-ul, populismul din UE, războiul informațional, discursul rusofobic și alte teme precum demografia și politică fiscală.
Georgi Pirinski (foto: Veni Markovski pentru Wikipedia)
Interesele ambelor țări membre ale UE coincid în realizarea pacii și a dezvoltării sustenabile în regiunea Mării Negre, crede eurodeputatul și diplomatul bulgar
Georgi Pirinski este născut la 10 septembrie 1948 în New York. În 1980-1989 este ministru-adjunct bulgar al comerțului extern. A fost deputat în șase parlamenți bulgarești (1990-2013). A fost ministrul de externe (1995-1996) și președintele parlamentului bulgaresc (2005-2009). Începând cu anul 2014 este membru Parlamentului European.
Domnule Pirinski, la o masă rotundă în Sofia în începutul apriliei 2017 ați prezentat ideea de inființarea unei euroregiune a Mării Negre, care să devină parte din inițiativele politice președinției Bulgariei a UE în prima jumătate anului 2018. Care este esența ideea Dvs.? Ce rezultate pentru țările Mării Negre și UE expectați să fie realizate, dacă este sprijinită?
Esența ideii care a fost discutat la conferința din 3 aprilie 2017 în Sofia a fost Bulgaria și România să încerce în capacitatea sa de țări membre a UE din regiunea Mării Negre să inițieze dezvoltarea așa-numitei strategii macro-regionale pentru regiunea Mării Negre. După o definiție populară strategia macro-regională este un cadru, afirmat de Consiliul Euoprean cu scopul de a depăși provocările comune într-un regiun geografic. Aceste provocări îngrijorează și țări membre regionale ale UE, și țări terțe, care sunt parte din regiunea și colaborează strâns pentru a ajunge la o coezie economică, socială și teritorială.
Cea mai naturală colaborare în cadrul UE este între România și Bulgaria, crede diplomatul bulgar
Interviu realizat de Vladimir Mitev
Lyubomir Kyuchukov este diplomat și analist de politică externă bulgar. A absolvit Institutul de Stat de Relații Internaționale din Moscova, specializându-se în Universitatea Georgetown din Washington. A început cariera sa diplomatică ca atașat în ambasada Bulgariei din București. A fost ministrul adjunct al afacerilor externe, membru al Consiliului de integrare europeană și euroatlantică la Președinția Bulgariei, membru al Consliliului de Eurointegrare la Consiliul Ministerial al Bulgariei. În perioadă 2009-2012 a fost ambasador la Londra. Acum este director al Institutului de economie și relații internaționale. Stăpânește limba engleză, rusă, română, franceză și folosește italiană.
Domnule Kyuchukov, la discuția organizată la începutul lunii aprilie în Sofia, de la Institutul pentru Economie și Relații Internaționale, Fundația ”Friedrich Ebert” și Societatea Diplomatică Bulgară, a fost prezentată ideea de creare a unei strategii europene pentru regiunea Mării Negre, care să devină înițiativa presedinției bulgărești a UE în prima jumătate anului 2018. Ce este esența acestei ideii? Ce acțiuni concrete ale UE și ale țările regionale ar putea aduce materializarea ei?
Ideea pe care am lansat-o împreună cu ambasadorul Biserka Benisheva este că în timpul presedinției sale a Consiliului UE Bulgaria să accepte ca o prioritate politică a sa crearea unei ordinii de zi european a Mării Negre. Altfel zis, să fie creată o strategie pe termen lung a UE pentru regiunea Mării Negre. Mai mult, acum câțiva ani Parlamentul European a promulgat o rezoluție care cere asta. În 2003 Grecia a impus ca prioritate a președinției sale aderarea Balcanilor în UE. Rezultatul a fost Ordinea de Zi din Thessaloniki care de atunci și până astăzi determină politică europeană către această regiune. În timpul președinției sale în 2008 Franța a creat Uniunea Mediteraneană, care cuprinde nu doar cele 28 țări-membre ale UE, ci și 15 țări din Africa de Nord și Orientul Mijlociu. În același timp, UE are propria sa strategie pentru regiunea baltică cu forme dezvoltate și o rețea întărită a colaborării, inclusiv cu Rusia. Pare că singură mare ”fără stăpân” a UE este Marea Neagră.
Președintele român Klaus Iohannis (foto: Wikipedia)
La vecinii din nord au apărut cereri de demisii după aventura cu flota comuna în Marea Neagră. Paradoxal e, că toți pot obţine profit de la ea, în afară de cei doi președinți, care mai probabil vor fi consolați cu câte un ordin de stat
Vladimir Mitev
Acest articol a fost publicat la 20 iunie 2016 pe saitul revistei A-specto.
Oare președintele bulgar Rosen Plevneliev a meritat ordinul național ”Steaua României”, pe care l-a primit pe 15 iunie de la omologul sau român Klaus Iohannis? Și care sunt contribuțiile către statul bulgar ale lui Iohannis, care e șef de stat doar de un an și jumatate, contribuții care l-au dus la ordinul ”Stara Planina”cu bentiţa, dat de Plevneliev în aceași zi?
Mediile din România și Bulgaria s-au focusat asupră dimensiunilor geopolitice ale ideii eșuate pentru flota anti-rusă din Marea Neagră și au rămas calme în ce priveşte multele întrebări rămase fără răspunsuri, pe care vizita lui Iohannis le-a deschis. Dar faptele vorbesc. În prima zi a vizitei, atât președintele român, cât și colegul său bulgar au răspuns la o întrebare jurnalistică, că vor acționa împreună în susținerea ideii române pentru flota anti-rusă sub egida lui NATO în Marea Neagră, la care va participa și Turcia (vezi addendumul ”Comentarii în legatură cu vizita lui Iohannis în Bulgaria”). A doua zi – 16 iunie, la amiază, Premierul bulgar Boiko Borisov, ministrul aparării Nicolai Nenciev și Președintele Plevneliev împreună s-au retras de la idea pentru această structura militară, ”așa cum e propusă” și fără aprobarea lui NATO.
Câtevă ore mai tărziu, lângă orașul Marten, în apropierea oraşului Ruse, Iohannis a făcut remărci importante, pentru a stopa ”interpretările”. ”Nu creează nimeni o flotă NATO, asta este o prostie. NATO nu poate şi nu doreşte să întreţină o flotă proprie în Marea Neagră”, a declarat Iohannis, adaugând că inițiativă maritima se referă la traininguri și exerciții comune ale celor trei tari riverane Mării Negre, membre NATO – România, Bulgaria și Turcia. De la București a venit opinia premierului român Dacian Cioloș. In opinia domniei sale la Sofia s-a vorbit nu despre flotă, ci despre colaborarea în Marea Neagră sub egida Alliansul între țările membre riveriane din regiunea.
Pentru a putea înțelege ce s-a întâmplat de fapt, e bine să ne uităm la multiplele contexte în care s-a desfăşurat cazul.
Șarj lui Valentin Radomirschi, făcut de la șarjistul mare Ștefan Popa
Valentin Radomirschi a fost ambasadorul Bulgariei in România de la 2009 până la 2012. În 1974 a absolvit Comerț internațional și relații economice la Institutul de Stat de Relaţii Internaţionale din Moscova. A lucrat în ambasadele Bulgariei din Londra, Moscova și Chișinău. De la 2005 până la 2009 a fost consilier pentru politica externă și securitate națională în cabinetul premierului Serghei Stanișev.
Acest text e transcriere discursului Radomirschi la masa rotundă ”Marea Neagră – perete de securitate sau ușa pentru politică”, organizată de la Institutul pentru economică și relații internaționale și de la fundația ”Friedrich Ebert” din Sofia la 12 aprilie 2016.
