Riccardo Petrella: Militarizarea pandemiei este periculoasă

petrella-2014-700

Riccardo Petrella (foto: Riccardo Petrella)

Lumea după criză va fi mai fragmentată, mai injustă şi inegală, crede renumitul economist italian, fost consilier la Comisia Europeană. El şi-a exprimat opinia şi vizavi de răspunsul UE la criza generată de COVID-19

Vladimir Mitev

Acest articol a fost publicat pe secţia românească a site-ului Baricada pe 13 April 2020. 

Riccardo Petrella este un economist italian care a lucrat ca analist privind politica stiinţifică şi tehnologică a Comisiei Europene între anii 1979 şi 1995, devenind observator, dar și o voce disidentă în privința definirii Europei de către Comisia Europeană drept o uniune a competiţiei. A fost principala voce din spatele raportului ”Limitele Competiţiei” întocmit de Grupul de la Lisabona, grup ce a criticat reformele neoliberale iniţiate de Jacques Delors, reforme care susţin capitalul şi pieţele, dar care subminează reuşitele Europei de după război. Petrella a lucrat între 1967 şi 1975 ca secretar ştiinţific şi apoi director al Centrului European de Coordonare pentru Cercetare şi Documentare în Știinţele Sociale de la Viena –  organizaţie care a contribuit la schimbul ştiinţific între Vest şi Est în perioada în care Europa părea să fie tot mai divizată în acest plan. Profesorul universitar italian a predat între 1982 şi 2005 la Universitatea Catolică din Leuven (Belgia) discipline precum ”Politica ştiinţifică şi tehnologică” şi ”Globalizare economică”. De-a lungul timpului, profesorul Petrella a predat în alte universităţi din mai multe ţări. Între 2005 şi 2006 a fost preşedintele Companiei de Apă a regiunii Puglia (Italia). În 1997 înfiinţează Comitetul Internaţional pentru „Contractul Mondial al Apei”, comitet în care fostul preşedinte portughez Mario Soares a devenit preşedinte. În 1998  Petrella a publicat ”Manifestul Apei” (prima dată în franceză, apoi, în 2001, și în engleză) în care dezvăluie viziunea sa despre apă, resursă vitală care este văzută ca un ”bun comun”.

Continue reading

Alegeri europarlamentare 2019: Duios, democrația trecea…

450px-Lëtzebuerger_Guillotine_700x350

Întregul sistem politic şi social ar putea funcţiona ca o ghilotină (photo: Zinneke at lb.wikipedia, CC BY-SA 3.0 LU)

Nu sufăr după Liviu Dragnea. Mă doare că întreaga politică este redusă la instigare, scrie analista Maria Cernat

Maria Cernat

Acest articol a fost publicat pe 28 mai 2019 pe secţia românească a site-ului Baricada.

Știți gluma aceea că dacă ura împotriva lui Dragnea ar fi convertită în energie electrică ar ajunge umanității cel puțin pentru următorul secol? Dacă n-o știți, v-o spun eu, pentru că a fost valabilă și în 2014, doar că atunci era Ponta de serviciu. Ei bine, Liviu Dragnea pare că a reușit să provoace mai mult resentiment decât toată cohorta de condamnați din piețele publice de-a lungul timpului care au pierit în uralele mulțimii furibunde. Dacă previziunile obscurantiștilor de rit nou privind ”energiile negative” s-ar fi îndeplinit, acest om ar fi trecut demult la cele sfinte. România are acest obicei de a-și detesta până la desființare liderii care, dacă nu sfârșesc împușcați de-a binelea, vor fi măcar cazați la pușcărie. Iar PSD deține un trist record în acest sens. Mai întâi Adrian Năstase, iar acum Liviu Dragnea sfârșesc încarcerați după aventuri în fruntea partidului.

Curios lucru, din tabăra adversă prea puțini politicieni au sfârșit atât de prost. Sunt mulți care afirmă că o pereche de cătușe nu i-ar sta deloc prost nici lui Traian Băsescu și cu atât mai puțin Elenei Udrea. Să fim optimiști: poate e doar o chestiune de timp!

Continue reading